În România, totul e să ai numele potrivit și bani fără număr. Joia trecută, Curtea de Apel Alba Iulia a oferit încă o lecție de „justiție” în stil românesc: o condamnare de 3 ani și 1 lună cu executare, stabilită anterior inculpatului Victor Micula, de către Tribunalul Bihor, a fost metamorfozată miraculos în 3 ani cu suspendare.
Moștenitorul Imperiului Frutti Fresh a fost tratat indulgent pentru fapte serioase: a accesat ilegal sisteme informatice ale MAI (și nu le-a hackerit de la distanță, ci a intrat în ele, cu parole date pe tavă, chiar din sediul Poliției) și, împreună tot cu niște slugi din Poliție, a participat, echipat el însuși ca „om al legii”, la identificarea, găsirea, percheziționarea și audierea unui tip care avusese neobrăzarea de a-l fi depășit în trafic.
Sentința e cu atât mai bizară cu cât Micula jr. avea și antecedente cunoscute: în aprilie 2021 Judecătoria Oradea îi dăduse o condamnare de 2 ani cu executare, diluată ulterior de Curtea de Apel Oradea, care l-a servit cu 1 an și 3 luni cu suspendare, pentru fapte și mai grave: beizadeaua, care își procurase ilegal un adevărat arsenal, a tras cu o armă de asalt pe un pod din oraș într-o acțiune nocturnă de Rambo balcanic. Doar pentru că a putut...
În orice stat funcțional, faptele l-ar fi dus la închisoare, dar la noi au produs clemență. Nu sunt deloc abateri minore sau rătăciri juvenile (de altfel, „Victoraș” e mai aproape de 30 de ani decât de 16), ci infracțiuni cu grad înalt de pericol social, așa că, în contrast cu gravitatea lor, „pedepsele” par mai degrabă o invitație la recidivă.
În motivarea sentinței sunt înșirate, în apărarea inculpatului, numai explicații îngăduitoare: faptele sunt vechi, Micula jr. n-a încălcat legea ca să obțină „beneficii materiale”, ci din amuzament, și, în general, e un tânăr de ispravă. Dar cine a întins dosarul ani de zile? Procurorii l-au trimis în judecată încă din 2020, nu cumva niște judecători l-au tergiversat? Numai în Camera Preliminară a Tribunalului, care trebuie să se pronunțe în cel mult 6 luni, a fost reținut 2 ani de o judecătoare cunoscută pentru salvarea ba a unor politruci corupți precum Alexandru Kiss, ba a unor evazioniști plini de tupeu ca Nela Secară.
La simpozioane, judecătorii vorbesc emfatic despre exemplaritatea pedepselor, care trebuie să descurajeze încălcarea legii. În practică, inclusiv în acest caz, au manifestat un dispreț total față de consecințe. Cum să empatizezi cu un inculpat când, după prima condamnare, cu cele 90 de zile de muncă în folosul comunității, nu doar că n-a făcut nici una, acoperindu-se cu adeverințe medicale de ziceai că-i pe moarte, dar nici măcar nu s-a prezentat la Serviciul de Probațiune? Așa cum, de altfel, fugit în Elveția, nu s-a prezentat nici în fața procurorilor, la anchetă, nici a judecătorilor, la proces.
O astfel de sfidare ar fi cântărit greu în defavoarea inculpatului într-un stat de drept, dar la noi judecătorii au înghițit-o cu voluptate, transmițând în final un mesaj devastator: dacă ești bazat, justiția nu te sancționează. Te protejează.
P.S. Din cele 120 de zile de muncă în folosul comunității stabilite prin noua „condamnare” pariază cineva că Victoraș va executa măcar una?