Comisarul de poliție Ioana Indrieș este genul de om pe care mulți orădeni au impresia că îl cunosc dintotdeauna. Elevii o știu de la lecțiile despre siguranță rutieră, violență, droguri sau pericolele de pe internet, adulții își amintesc de ea de când erau ei înșiși elevi, iar seniorii o ascultă când le explică, răbdător, cum să nu cadă în capcanele escrocilor.
De peste două decenii, coordonatoarea activităților de prevenire din cadrul Poliției Bihor face, împreună cu colegii ei, o muncă mai puțin spectaculoasă decât anchetele, dar la fel de importantă: îi învață pe oameni cum să nu ajungă victime.
Din inginer, polițistă
Ioana Indrieș nu a visat, copil fiind, să poarte uniformă. Originară din zona Șteiului, a absolvit Politehnica din Timișoara, la specializarea mecanică, dar era începutul anilor ’90 și inginerii își găseau cu greu loc. Vechile fabrici comuniste se privatizau, iar investitorii încă erau rari. „Am decis să mă reorientez și am ales Poliția”, povestește Ioana. Ulterior, a terminat și Facultatea de Drept din Oradea, completându-și pregătirea pentru munca de polițist.
A început activitatea în Poliția Bihor la serviciul cazier, apoi a lucrat la cercetări penale, pentru ca la începutul anilor 2000 să ajungă la compartimentul de Analiză și Prevenire a Criminalității. „Între timp, devenisem mamă și am simțit că munca de prevenție, care în mare măsură se derulează cu copiii, mi se potrivește”, explică polițista.
Analiză și acțiune
Rolul compartimentului pe care îl conduce este să analizeze infracțiunile din județ și să deruleze programe de prevenție, pe teme de interes. Ioana și cei cinci colegi ai ei se uită la statistici, la infracțiunile care sunt în creștere, la profilul victimelor și al autorilor, la grupurile vulnerabile, și apoi pregătesc campanii de prevenire. Fiecare activitate este planificată pentru o anumită grupă de vârstă, de la preșcolari la elevi, adulți sau vârstnici. „Trebuie să vorbim pe înțelesul lor, pentru că altfel mesajul nostru nu ajunge la ei”, zice Ioana.
Cu copiii de grădiniță și elevii mici, Ioana și colegii ei țin lecții de educație rutieră, învățându-i cum să traverseze strada ori cum să circule cu bicicletele în siguranță. Cu elevii mai mari vorbesc despre bullying, alcool și droguri, cu adulții despre cum să-și ocrotească copiii, dar și bunurile, iar cu seniorii despre cele mai noi metode de înșelăciune.
Pericole pe internet
Criminalitatea s-a schimbat, iar prevenirea a trebuit să țină pasul. În urmă cu 20 de ani, furturile din locuințe sau din autoturisme erau cele mai frecvente infracțiuni, așa că oamenii trebuiau învățați să nu lase obiecte de valoare la vedere în mașini ori să nu se laude când merg în concediu, ca să nu „ispitească” hoții.
„Astăzi, tot mai multe pericole s-au mutat în mediul online, unde avem fraude cu investiții false, mesaje înșelătoare, imagini false, escrocherii care ne pot afecta pe toți, indiferent de vârstă și pricepere”, spune comisarul. Pentru un vârstnic singur, un mesaj alarmist poate fi suficient ca să piardă economiile de-o viață. „Tuturor le repetăm un lucru important: în mediul online, orice informație trebuie privită cu suspiciune”.
În mijlocul oamenilor
În fiecare săptămână, Ioana și colegii ei merg în grădinițe, școli, parcuri, piețe, mall-uri sau sedii de firme, ca să ducă mesajele de siguranță în mijlocul oamenilor. La festivaluri, aceiași polițiști le arată tinerilor ochelari care simulează efectele consumului de alcool sau droguri, ca să conștientizeze că, dacă fac astfel de alegeri, nu vor mai fi stăpâni pe corpul lor.
De asemenea, pentru elevi, organizează periodic concursuri prin care îi determină să se gândească la pericolele din jur. De pildă, pe elevii Liceului de Arte i-a provocat, în toamnă, să facă desene pe tema violenței domestice, iar cele mai reușite lucrări au fost cuprinse într-un calendar pe care Poliția Bihor și fundația Lampas, care sprijină asemenea victime, l-au tipărit și l-au împărțit în tot județul. „Încercăm mereu să găsim finanțări astfel încât să-i răsplătim pe copii”, zice Ioana.
Încrederea se câștigă
Cu o experiență de peste 20 de ani în prevenirea infracțiunilor ori a accidentelor, Ioana Indrieș este nu doar cunoscută în plan local, dar și apreciată. Colegii o alintă zicându-i „mama prevenirii”. În 2024, a primit premiul „Excelență în meserie” la Gala Comunității Bihorene, iar în urmă cu câțiva ani a fost răsplătită cu o diplomă de excelență și de Poliția Română. Fiecare apreciere o împarte cu echipa ei, despre care garantează că are oameni dedicați. Tocmai pentru că e pasionată de ceea ce face n-a ieșit la pensie, deși îndeplinește condițiile de câțiva ani.
Bucuria cea mai mare a Ioanei este când o opresc pe stradă adulți care își amintesc că, atunci când erau liceeni, au aflat de la ea despre diferite riscuri la care se supun dacă nu-și aleg bine anturajul ori dacă cedează presiunilor puse de gașcă. „Mereu, la aceste întâlniri, îi ascultăm pe adolescenți. Nu le putem cere să aibă încredere în noi dacă nu le auzim întrebările, problemele”, zice polițista.
Din același motiv, ani la rând a organizat „Cafenelele prevenirii”, prin care i-a scos pe adolescenți din clase și i-a pus față în față cu psihologi, medici, polițiști, sportivi și alți specialiști, ca să vorbească deschis despre trafic și consum de droguri. În loc să li se spună doar „nu faceți”, tinerii au fost întrebați ce vor să afle.
Polițiștii nu sunt Bau-Bau
Sfatul ascultării îl dă și tuturor părinților: indiferent cât ar fi de ocupați, să aloce zilnic timp pentru copiii lor, să le afle preocupările, să le cunoască prietenii. Nu prin interogatorii, ci prin conversații firești, în care copilul să nu se simtă judecat. „Astăzi nu mai ajung cei șapte ani de acasă, e nevoie să ne ghidăm copiii și să-i ajutăm timp de 18 ani”, spune Ioana.
Și încă ceva: își dorește și ca polițistul să nu mai fie prezentat copiilor ca o amenințare, dacă nu sunt cuminți: „Este unul dintre cele mai greșite mesaje. Un copil trebuie să știe că polițistul este omul căruia îi poate cere ajutor, nu de care trebuie să fugă”. Este, de fapt, ideea care îi ghidează toată munca: încrederea nu se impune prin uniformă, ci se construiește, pas cu pas, în fața oamenilor.