Doamna Raluca Turcan, ministrul Muncii, a venit în Oradea să vadă cum merg angajările şomerilor. Şi după discuţii ca de la om la om cu bieţii oameni fără slujbe a anunţat că, în mărinimia ei, va mări salariu minim. Dacă asta înseamnă că din micile ei economii va da câţiva lei în plus celor plătiţi cu minimul pe economie, vă înşelaţi.
Creşterea salariului minim, dacă e anunţată de un membru al Guvernului ca o mare decizie managerială, e de fapt o escrocherie în toată regula. Pentru că Statul nu are nicio contribuţie, nu face niciun efort financiar la această manoperă. Ba mai mult, dacă măreşti salarul minim cu 200 lei de exemplu, Statul Român hrăpăreţ şi obez va lua 75 lei din aceştia.
Aşa că orice mărire de salariu minim e mană cerească pentru Guvernul nostru falimentar. La fel cum şi creşterea preţurilor la utilităţi dă o gură de oxigen bugetului de stat, dar asta e altă poveste.
În astfel de măsuri luate pe genunchi ar trebui implicate şi patronatele şi sindicatele, iar efortul ar trebui împărţit. Pentru că acum, dacă creşte cu 150 lei salariul celui plătit cu minimul pe economie, să ştiţi că domnul Preşedinte primeşte mult mai mulţi bani în plus, la fel ca toţi bugetarii şi pensionarii speciali care au veniturile raportate la salariul minim.
Doamna Turcan ar fi credibilă dacă ar propune ca, până nu se face salarul minim 4.000 lei, salariul de referinţă pentru bugetari să rămână cel actual. Aşa s-ar mai atenua diferenţa foarte mare între salarile la Stat şi la privat.
Apoi, poate că ar trebui ca efortul angajatorilor să nu fie singular şi să vedem că şi Statul Român ia măsuri de reducere a cheltuielilor. La 10% creştere a salariului minim, să se facă o reducere a personalului în sistemul bugetar măcar cu 3%. Aşa, nu ar mai trebui să aducem muncitori de prin Nepal şi Venezuela ci, am pune la lucru activul de partid oploşit în sistemul public.
Abia dacă aceste măsuri ar fi luate, ar putea să vină doamna Turcan cu ideea creşterii salarului minim fără să-i crape obrazul de ruşine.