„Moka”, o poveste despre libertate, între pereți de sticlă. Cum a fost premiera spectacolului inspirat de deturnarea avionului de la Oradea (FOTO)

• Povestea aproape incredibilă a celor șase bihoreni care, în 1971, au deturnat un avion Tarom de pe Aeroportul Oradea pentru a fugi în Occident a ajuns sâmbătă seara pe scena Sălii Transilvania.
• „Moka”, noua coproducție bilingvă a teatrelor Regina Maria și Szigligeti, nu reconstituie doar o evadare spectaculoasă din România comunistă, ci vorbește și despre prețul libertății, despre frică, iubire și suferința celor rămași în urmă.
• Cu o scenografie construită în jurul unor spații închise, ca niște cuști de sticlă, și o interpretare intensă a actorului Scurtu Dávid în rolul principal, spectacolul pune o întrebare care depășește povestea deturnării: ce înseamnă, de fapt, să fii liber?

„Unele povești sunt prea fabuloase ca să fie inventate!”, își prezintă cele două teatre noua producție, semnată de dramaturga Smaranda Nicolau și regizată de Ioana Păun. Premiera a avut loc sâmbătă, la Sala Transilvania, iar spectacolul, intitulat „Moka / A Haza Sólymai” („Șoimii patriei”), este a doua coproducție a trupelor română și maghiară din Oradea, după „MaRó”, satira bilingvă despre conviețuirea româno-maghiară.

De această dată, cele două teatre s-au oprit asupra unui episod real din istoria Bihorului, care pare desprins dintr-un film de acțiune. Pe 27 mai 1971, șase tineri din Marghita, conduși de Adalbert Moka, au pătruns înarmați pe pista Aeroportului Oradea, folosind un taxi, și au preluat controlul unui avion Ilyushin 14, pregătit să zboare spre București. Sub amenințarea armelor, copilotul a fost obligat să decoleze, iar aeronava, asupra căreia s-a tras de la sol, a ajuns în cele din urmă la Viena.

Era o evadare pe cât de îndrăzneață, pe atât de periculoasă, care avea să atragă atenția presei occidentale și să declanșeze represalii în România.

O viață, în 15 tablouri

Spectacolul nu se limitează însă la deturnarea propriu-zisă. Așa cum subliniază realizatorii, el recompune viața lui Moka în 15 tablouri, unele tandre, altele tulburătoare, tensionate sau absurd de amuzante, în încercarea de a arăta că libertatea este mult mai greu de atins decât evadarea.

Scenografia realizată de Luiza Iosif contribuie puternic la această idee. Acțiunea se desfășoară în spații delimitate de pereți transparenți, asemenea unor cutii ori cuști de sticlă, care își schimbă configurația în timp real, odată cu scenele și personajele. Decorul devine, astfel, mai mult decât un fundal: o imagine a limitelor în care oamenii erau obligați să trăiască.

Pe rând, aceste spații devin locuri ale copilăriei, ale suferinței, ale vieții cotidiene, ale confruntărilor cu autoritățile și, în cele din urmă, ale aventurii aeriene. Publicul îl cunoaște pe Moka încă dinainte de gestul care l-a făcut celebru: un om fascinat de zbor și libertate, dar marcat de propriile experiențe dramatice, inclusiv de accidentul în urma căruia și-a pierdut un picior. 

În „cușcă” 

În paralel cu destinul protagonistului, spectacolul reconstituie atmosfera unei societăți dominate de frică, lipsuri și suspiciune. Apar cozile la alimente, frigul, umilințele cotidiene, dar și teama de Securitate, de trădare ori de consecințele pe care fuga unui om le putea avea asupra familiei, prietenilor și colegilor săi.

Alin Stanciu intervine în unele momente în rolul unui povestitor care explică regulile nescrise ale regimului și mecanismele de control ale societății comuniste, ajutând publicul să înțeleagă contextul în care s-a petrecut întreaga poveste.

Unele scene sunt însoțite de mesaje proiectate pe fundal, care pun în contrast realitățile acelor vremuri cu viața de astăzi. În timp ce personajele stau la coadă, îngrijorate că nu vor mai prinde carne ori zahăr, pe ecran apare un text despre un frigider plin cu mâncare și posibilitatea de a comanda, pur și simplu, o pizza.

Momentul deturnării aduce unele dintre cele mai tensionate scene, dar și episoade de umor absurd, precum preocuparea unei însoțitoare de bord ca șampania din avion să nu fie consumată, de teamă că ea va fi acuzată de dispariția sticlelor.

„Gata, oameni buni, am scăpat de comunism!”, anunță triumfal Moka, în avion, odată ajunși în Occident. Numai că triumful nu înseamnă și sfârșitul poveștii.

Moka liber?

Spectacolul își îndreaptă atenția și asupra celor care au rămas în România, în special asupra soției lui Moka, Iren. Femeia este supusă interogatoriilor și presiunilor Securității, iar relația celor doi este prezentată în complexitatea ei, fără ca protagonistul să fie transformat într-un erou lipsit de contradicții. 

De altfel, după ce a riscat totul pentru a scăpa din România comunistă, Moka a încercat, în 1975, să se întoarcă în țară. A fost prins în Iugoslavia, înainte de a ajunge acasă, și predat autorităților române, petrecând apoi mulți ani în închisoare.

Unul dintre punctele forte ale premierei a fost interpretarea intensă a actorului Scurtu Dávid, din trupa Szigligeti, care a reușit să surprindă contradicțiile unui om mistuit de dorința de libertate. Moka al său este când impulsiv și curajos, când vulnerabil, disperat ori apăsat de propriile alegeri.

„Moka / A Haza Sólymai” explorează și o dimensiune mai intimă a libertății: aceea de a fi imperfect, de a nu corespunde așteptărilor, de a face propriile alegeri și de a trăi cu urmările lor: „Orice ființă umană are libertatea să nu fie un om bun”.

Într-o discuție cu BIHOREANUL, la finalul premierei, regizoarea Ioana Păun și dramaturga Smaranda Nicolau au explicat că au construit povestea folosind, între altele, un documentar despre deturnare, mărturii ale lui Moka și documente din arhiva CNSAS. Documentarea le-a adus în atenție inclusiv zvonurile care circulau în jurul protagonistului și al planurilor sale, unele legându-l de o posibilă acțiune împotriva lui Nicolae Ceaușescu.

Spectacol bilingv 

Spectacolul se joacă în română și maghiară, cu supratitrare în cealaltă limbă, proiectată pe un ecran amplasat în partea superioară, laterală, a scenei. 

Premiera n-a fost lipsită de un incident tehnic: tocmai în timpul unui monolog dramatic al protagonistului, rostit în maghiară, supratitrarea s-a întrerupt pentru câteva minute. 

Din distribuția producției fac parte Barabás Hunor, Carina Bunea, George Dometi, Hunyadi István, Kocsis Anna, Scurtu Dávid, Alin Stanciu și Denisa-Irina Vlad. Scenografia este semnată de Luiza Iosif, costumele de Eugen Lazea, muzica de Sillyconductor, iar mișcarea scenică de Barkóczi Réka. Traducerea îi aparține lui Czvikker Katalin. Spectacolul are o nouă reprezentație duminică, de la ora 19, iar joi, 12 noiembrie, de la ora 17, va fi jucat la Sala Transilvania în cadrul Festivalului Interetnic de Teatru IFESZT.

EVADARE CU AVIONUL
Povestea relatată de BIHOREANUL, în 2000

Povestea adevăratului Moka Adalbert a fost relatată pe larg de BIHOREANUL încă din primul an de apariție, într-un reportaj publicat pe 1 noiembrie 2000 și republicat în noiembrie 2025.

La vremea aceea, protagonistul a rememorat atât pregătirile și deturnarea avionului, cât și decizia de a reveni în România. A fost prins și închis de autoritățile comuniste, petrecând 12 ani în penitenciar, înainte de a fi grațiat. Ulterior, el și Iren s-au recăsătorit și au locuit în Marghita. 

„Ce mare lucru am făcut? Unii au deturnat avioane pentru a câștiga milioane de dolari. Noi am făcut-o doar pentru un gram de libertate”, spunea Moka, în 2000, pentru BIHOREANUL.

Moka Adalbert a murit în 2015.