În ajunul verii anului 1971, un grup de bărbați tineri din Marghita s-au înarmat cu puști, pistoale și pumnale și au reușit să deturneze, după scene ca-n filme, un avion Tarom cu pasageri pentru a scăpa din comunism și a ajunge în mult râvnitul Occident.
Peste decenii, episodul revine în actualitate, de data aceasta pe scenă, într-un proiect ce unește trupa română și cea maghiară de teatru din Oradea, pentru un spectacol intitulat sugestiv „Șoimii patriei”.
Decolare sub gloanțe
Pe 27 mai 1971, pe Aeroportul Oradea, un taxi a intrat pe pistă și s-a oprit lângă un Ilyushin 14 sovietic, al companiei Tarom, pregătit de plecare spre București. Din mașină au coborât patru bărbați înarmați, iar alți doi au sosit separat. S-a tras în aer, un paznic a fost dezarmat, iar echipajul - mecanicul, copilotul și radiotelegrafistul - a fost împins în cabină cu arma la tâmplă, în timp ce pilotul a reușit să fugă printre pasageri. Capul grupului era Moka Adalbert din Marghita: tractorist, cu un picior amputat după un accident și cu o obsesie veche: plecarea din România comunistă.
Amenințat, tânărul copilot cu puține ore de zbor a reușit să ridice avionul în aer „sub o ploaie de gloanțe”, care i-au ciuruit roțile. În zbor, au fost interceptați de MIG-uri, cu somații și amenințări. „Dacă vor să omoare oameni nevinovați, să tragă!”, a transmis liderul. Până la urmă, avionul a ajuns la Viena, iar acolo, după ce au primit promisiunea azilului, deturnatorii s-au predat.
„Un gram de libertate”
Episodul a făcut vâlvă în presa occidentală - „Ceaușescu a luat o palmă”, titra un ziar austriac.
Temerarul principal, Moka Adalbert, avea să revină în țară, căci îi era dor se soția sa, Irina, și va plăti scump: a stat 12 ani în închisoare. „Ce mare lucru am făcut? Unii au deturnat avioane pentru a câştiga milioane de dolari. Noi am făcut-o doar pentru un gram de libertate”, spunea bărbatul, în 2000, în BIHOREANUL.
Ceilalți fugari au rămas în Occident, în timp ce membrii echipajului avionului au primit pedepse cu închisoarea.
Dorința de evadare
Povestea unică în istoria României capătă acum o dimensiune artistică, devenind spectacol de teatru: „Șoimii patriei / A Haza Sólymai”, montat după un text de Smaranda Nicolau, în regia Ioanei Păun, ambele conturând povestea după o documentare amplă.
Premiera este programată pe 28 februarie (n.r. - ulterior, a fost amânată), la Sala Transilvania, iar proiectul - o coproducție inedită a trupelor teatrelor Regina Maria și Szigligeti - „explorează dorința de evadare dintr-un sistem opresiv și impactul acestui gest”.
Cele două teatre orădene au considerat că este oportunitatea propice pentru o colaborare, dat fiind că tinerii care au fugit erau de etnie maghiară. Spectacolul va fi bilingv, părțile în maghiară urmând să fie subtitrate printr-o soluție integrată în decor.
Distribuția îi reunește pe Carina Bunea, George Dometi, Mihaela Gherdan, Hunor Barabás, István Hunyadi, Adela Lazăr, Cosmin Petruț, Réka Barkóczi, Alin Stanciu, Angela Tanko, Anda Tămășanu, Denisa Vlad, Levente Kovács și Dávid Scurtu.
„Ce aș fi făcut?”
Regizoarea și producătoarea Ioana Păun (foto) a studiat teatru și arte performative la UNATC București și Goldsmiths - Universitatea din Londra, iar proiectele ei explorează deseori comportamentele oamenilor aflați în situații crunte - fie economice, politice ori de sănătate.
A aflat despre deturnarea de la Oradea prin 2017, iar povestea a captivat-o. „M-a interesat excepționalismul. Mi-am pus întrebarea: dacă aș fi trăit în dictatură, ce aș fi făcut? Fiind o fire destul de iconoclastă, aș fi avut curajul să plec? Ce îi făcea pe unii oameni să sfideze frica și să fugă, când alții rămâneau și îndurau regimul?”, declară Ioana Păun pentru BIHOREANUL.
Regizoarea mai dezvăluie că „Șoimii Patriei” va avea două părți: prima se concentrează pe deturnare, a doua pe procesul în urma căruia membri ai echipajului și angajați ai aeroportului au fost condamnați. „Trebuiau să existe vinovați, pentru că fugarii nu mai erau în țară...”.
Zbor... la podcast
În spectacol, vor fi folosite soluții creative pentru introducerea în poveste, inclusiv instalații senzoriale. „Am gândit deturnarea ca un fel de podcast de true crime, în care actorii joacă roluri, povestesc, imită sunete. Sunt și unele momente cu soția lui Moca, care rămâne acasă și este persecutată”, dezvăluie regizoarea. A doua parte, procesul, va contrasta cu exuberanța primei părți, pentru ca spectatorii să simtă diferența dintre libertate și sistem, dintre extazul fugii și absurdul dictaturii.
„Și eu, și dramaturga (Smaranda Nicolau - n.r.) suntem destul de convinse că extazul acelei fugi și sfidarea autorităților au fost punctul central al vieții lor. Poate mai satisfăcător decât șederea în Vest, semn că Moka Adalbert s-a și întors”. Fuga, deci, a fost o victorie în sine...
UPDATE: Premieră amânată
Ulterior publicării articolului Teatrul Regina Maria și Teatrul Szigligeti Színház au transmis, pe 11 februarie, printr-un comunicat comun, că premiera se amână pentru toamna anului 2026.
Potrivit reprezentanților celor două instituții, decizia a fost luată „în urma consultărilor cu echipa de creație, pentru a asigura condițiile optime de realizare ale acestui proiect artistic și pentru a garanta un spectacol la cele mai înalte standarde artistice”.