Pe cât entuziasm a generat unor cetăţeni, pe tot atâta furie a provocat acelaşi personaj, Ilie Bolojan, altora. Pricina? Nu viitoarele creşteri de taxe pe seama contribuabililor, firme şi cetăţeni din sectorul public şi din cel privat, pentru a alimenta veniturile statului, ci anunţatele reduceri din veniturile bugetarilor. "Nu vom cosmetiza, vom tăia", avertiza premierul la învestitură. După câteva zile, chiar o parte a propriilor subalterni de la Palatul Victoria, revoltaţi că rămân fără spor de antenă, au fost cei dintâi la protest, aşa cum se întâmplase şi la finele anului trecut, când Bolojan a anunţat reducerile la Senat.
La finele primei săptămâni în fruntea Guvernului, a ţinut prima conferinţă de presă în această calitate şi a repetat: "Oamenii sunt cu imaginea grăsimii politice de dinainte, vă asigur că nu va mai fi aşa!". Fără prompter, căşti, hârtii, tabletă ori "sufleori", a vorbit, pe capitole, despre ce intenţionează, de la eliminarea sinecurilor la creşteri de taxe.
A dat exemple de golănii oprite ("Un comitet format din 17 persoane cu un venit pentru 1 - 3 şedinţe lunare de 4.000 euro pe lună l-am transformat într-un comitet de 5 persoane cu 1.000 euro pe lună") sau, deocamdată, doar identificate (cazul unei clădiri a RAPPS în care funcţionează o bancă de stat, doar că RAPPS nu i-a închiriat-o acesteia, ci unui băiat deştept, care a închiriat-o, cu adaos, băncii). A spus apăsat şi că sporurile, toate, "vor fi evaluate şi legate de performanţă şi de realitate".
N-a ocolit nici chestiunea pensiilor speciale ("Va trebui să intervenim pentru a asigura o justiţie socială minimală"), nici pe cea a reducerii numărului de parlamentari (pentru care nu e suficientă doar voinţa lui, ci trebuie sprijinul tuturor partidelor). Cu riscul de a ultragia precum Băsescu (vă amintiţi de ironiile privind "mămicuţele"?), a spus şi că bursele şcolare trebuie "reconfigurate", fiindcă în 3 ani au sărit de la 187 milioane lei la 4,7 miliarde de lei. N-a trebuit să explice de ce, dar cine nu ştie? Când au mărit salariile bugetarilor, guvernanţii au majorat şi bursele, aşa încât au ajuns să ia burse de merit şi submediocrii de nota 6, din acelaşi motiv: ca să treacă drept la fel de meritată majorarea propriilor salariilor. Nu contează efectul - excluderea meritocraţiei şi practicarea imposturii de către cei mai mici cetăţeni, de părinţii şi de profesorii lor deopotrivă.
Bineînţeles că ar fi fost minunat ca repararea deficitului să se poată face prin tăierea pensiilor speciale şi împuţinarea aleşilor, dar nu se poate, iar a afirma contrariul e populism curat. Tentant, tot mai tentant...
Reformele au început, previzibil, cu stângul. Toţi le clamăm, dar nimic să nu mă afecteze pe mine. Am ajuns - fără să ştim, majoritatea, cine a fost Farfuridi - un neam de Farfuridi: "Din două una, daţi-mi voie: ori să se revizuiască, primesc!, dar să nu se schimbe nimica. Ori să nu se revizuiască, primesc!, dar atunci să se schimbe pe ici, pe colo, şi anume în punctele esenţiale". Ar fi de râs de n-ar fi de plâns...