Reprezentând partide sau independenţi, candidaţii la Preşedinţie, la Senat şi la Camera Deputaţilor se întrec într-un festival de eludare a problemelor celor cărora le cer voturile şi care, din nefericire, le cunosc în prea mică parte. Prin emisiuni TV plătite sunt prezentaţi în mediul domestic, hrănind furnici, etalând cruciuliţele, mărturisind lăcrămos că au terminat facultăţi muncind pe brânci.
Stau în cap, cântă care la chitară, care la pian, mimează că fac case (fără autorizaţii de construire), merg la piaţă, cumpără covrigi. În autobiografii îşi boldesc omenia, modestia şi simplitatea (premierul prezidenţiabil Marcel Ciolacu o şi zice pe şleau: "Ca şi profil, eu sunt un om foarte simplu"). O omenie, modestie şi simplitate afişate sezonier, de campanie. Şi mai toţi promit că România şi românii n-au cum să n-o ducă bine, doar să-i aleagă pe ei (vorba aceluiaşi Ciolacu: "calea sigură").
În timp ce şi prezidenţiabilii, şi parlamentabilii ne îngână cântece de leagăn, veştile proaste, dar serioase, vin din afară oficial, iar din ţară pe surse. Comisia Europeană a anunţat la finele săptămânii trecute că a redus de la 3,3% la 1,4% estimările de creştere a economiei româneşti pe 2024 şi că deficitul bugetar va atinge 8% din PIB (cu atât cheltuim mai mult decât producem), în principal ca urmare a creşterii salariale în sectorul public şi a pensiilor.
Pe de altă parte, presa a dezvăluit că la Guvern se lucrează cu mai multe scenarii de politici fiscale pentru scăderea deficitului şi creşterea veniturilor bugetare cu 1,1% la anul, cum s-au angajat autorităţile într-un plan fiscal trimis UE, şi toate implică majorări de taxe şi impozite, plus creşterea bazei de impozitare prin eliminarea unor excepţii, adică taman pe dos faţă de promisiunile publice ale guvernanţilor că nu vor creşte taxele şi impozitele.
Câteva măsuri de bază sunt aproape certe: creşterea impozitului pe dividende (ceea ce o să scadă fondul de salarizare la negru) şi a impozitului pe proprietăţi, precum şi scăderea plafonului la microîntreprinderi (anulându-se, astfel, avantajele pentru micile afaceri). Pe lângă acestea, însă, mai sunt în discuţie trei variante, toate dureroase. Una vizează creşterea impozitului pe veniturile angajaţilor prin includerea contribuţiilor pentru asigurările de sănătate şi aplicarea acestei cote pe toate tipurile de venituri (cheltuieli în plus pentru toţi angajatorii, ghici dacă le vor suporta sau nu şi angajaţii!), o alta creşterea cotei generale a TVA de la 19% la 21% (scumpiri şi inflaţie), iar ultima instituirea impozitului progresiv pe venit (dorită doar de PSD, adică partidul care va avea pâinea şi cuţitul).
Mai mare păcălire a alegătorilor români n-a reuşit niciun partid în cele peste trei decenii de democraţie post 1989, aşa că singura reacţie de apărare rămâne vechea vorbă: toţi vă vor binele, nu vi-l lăsaţi luat. Nu-i votaţi pe cei care vă înşală că totul va fi bine!