Cu o mască medicală pe față, bărbatul împinge pe horn în sus o tijă la care adaugă mai multe segmente de câte un metru. Când peria de sârmă din vârf iese pe horn, o conectează la o bormașină. Antrenate de motor, lațele din fier se învârt șuierând ca firul unei mașini de tuns iarba. Bucăți din hornul înnegrit sar până în curte. Coșul rămâne ciuntit ca un bastion sub asediu.
„Majoritatea coșurilor din comerț sunt pentru aerisire, nu pentru foc. Oamenii le cumpără că sunt mai ieftine, după care dau vina pe ghinion că le-a ars casa”, spune Răzvan Iancu. Inginer de profesie, orădeanul curăță coșuri de fum și construiește sobe de 17 ani...
„Putea arde casa”
Femeia ieșise din casă să-și plimbe nepoțica. Întâi a auzit niște trosnete ca-n sobă, apoi a văzut fum strecurându-se printre țigle. În podul casei, construite în 2012, una dintre grinzile de brad ardea mocnit. Alertată, familia a stins flăcările cu ajutorul unui furtun. „Dacă nu vedeam la timp, putea arde toată casa”, povestește pensionara.
Focul a izbucnit de la materialul ars incomplet în cazanul care încălzește casa și depus pe pereții hornului. La cele peste 200 de grade Celsius din coș, materialul s-a autoaprins. „Gudronul este lipicios și inflamabil. Arde ca motorina. Căldura din horn aprinde apoi grinzile din podul casei, iar de acolo întreg acoperișul. Ați avut noroc...”, îi spune gazdei Răzvan Iancu.
Bărbatul curăță coșul de fum, pentru ca proprietarii să treacă iarna fără evenimente până anul viitor, când este programată introducerea rețelei de gaz și în Oșorhei. „În sezonul rece, majoritatea incendiilor pornesc de la hornuri”, spune hornarul.
Ziua în care s-a oprit lumea
Inginer constructor de profesie, Răzvan Iancu este orădean prin adopție. Născut în Constanța, bărbatul de 47 de ani s-a stabilit în Oradea în urmă cu 17 ani, după ce schimbase mai multe șantiere. „În 2009 lucram la construcția Oradea Plaza. La o lună după accidentul în care s-a prăbușit plafonul construcției, m-am lăsat de inginerie. Eram îndrăgostit de Oradea dar, în plină criză, lumea se oprise în loc. Mi-am zis: «Când nu mai știi ce să faci, faci ce știi» și m-am apucat de asta”, povestește bărbatul.
Fiu de sobar, Răzvan construiește cămine din teracotă și curăță hornuri pe firma sa botezată „La gura sobei”. „Există două feluri de coșari: unii doar dau hârtii, alții și lucrează. Eu sunt a doua categorie. Câștig mai puțin, dar dorm mai liniștit”, zice el.
Hornar acreditat, cu cursuri la zi, și-a pregătit și ucenici. „N-am reușit prea multe cu ei. După ce s-a calificat, ultimul a plecat bucătar în Germania. Câștigă mai bine și lucrează mai curat”.
Dacă în România curățarea unui coș de fum începe de la 200 lei și poate ajunge, în funcție de dificultatea intervenției, la 500 lei, în Germania aceleași operațiuni costă și de trei ori mai mult. „Mie-mi ajunge cât câștig. Oricum nu-mi văd capul de lucrări”, zice meseriașul.
„Norocul ți-l faci singur”
Răzvan nu crede în superstiția că hornarii ar aduce noroc. Are și o teorie despre originea ei. „Înainte, când lumea se încălzea cu sobe, incendiile erau frecvente. Cei care chemau hornarul să le curețe coșul ieșeau din iarnă fără evenimente. Vecinii spuneau că aceștia au avut noroc, dar adevărul este că norocul ți-l faci singur”, spune bărbatul.
Răzvan nici măcar nu se consideră norocos. Nu joacă la loto și nu riscă inutil. După trei divorțuri și mai multe încercări profesionale, acum are o relație și o meserie stabile. „Nu cred în noroc. Cred că dacă ești împăcat cu tine însuți poți face față problemelor”, spune el.
Curățarea coșurilor nu este ca-n filme. În 17 ani de meserie, n-a descoperit în sutele de hornuri curățate nici comori, nici intrări spre camere secrete, nici urmele lui Moș Crăciun. Surprize a avut, însă...
„Odată m-a sunat un client: «Tot umblă un șobolan prin horn». M-am dus. Eram pregătit să prind animalul pe o placă cu lipici, iar omul s-a pus în spatele meu cu o bâtă de baseball în mâini, de mă temeam să nu-mi dea-n cap din greșeală. Într-adevăr, auzeam mișcare. Când am deschis gura de vizitare a hornului, mi-a căzut în palme o turturică. Ne speriaserăm degeaba. I-am dat apă, mâncare și în câteva ore și-a luat zborul”, povestește bărbatul.
Hornarul „electric”
Adevărul e că meseria a evoluat. Dacă în urmă cu câteva decenii pe străzile orașului puteau fi văzuți hornari pe biciclete cu peria de sârmă adunată roată peste umăr, astăzi aceștia cară cu mașina scule mecanizate, de la perii la aspiratoare. Nici ținuta neagră nu este aceeași. „Port mască, mănuși și hanorac, pentru că funinginea și gudronul sunt cancerigene. Nu prea știu hornari bătrâni”, spune Răzvan.
Dacă înainte hornarii urcau pe acoperișul casei, acum rar operează altfel decât prin gura de vizitare a coșului. „Hornul se curăță de jos în sus. Depunerile și bucățile de material se desprind, iar traseul este deblocat mai ușor”, zice bărbatul.
Un coș curățat generează o găleată de cenușă la 3-4 ani. Când se adună atâta într-un singur an, înseamnă că lucrează înfundat. „Din păcate, mulți oameni ard lemn umed sau vopsit, resturi de PAL și OSB. Ca să facă economii, pun pe foc până și scutece, și atunci normal că se adună depuneri”, spune Răzvan. La gura unui coș bun trebuie să se vadă numai un fir de fum. Dar pentru asta e nevoie și de o sobă bună...
Tradiția sobelor
Curățarea coșurilor este o activitate sezonieră, începând cu jumătatea lui octombrie, când dă prima brumă, până înainte de Crăciun. În Oradea se încălzesc cu sobe maximum 3.000 de locuințe, așa că multe lucrări sunt în județ. „Nu ai cum să trăiești din asta. Peste an fac sobe la care apoi asigur mentenanța, asigurându-mi clientela”, explică Răzvan.
Meseriașul e șocat de ineficiența sobelor din Ardeal. „Am copilărit în Dobrogea, unde pe o rază de 400 de kilometri nu sunt lemne. Acolo, sobele sunt făcute să ardă 2 ore niște uscături și să țină căldură toată ziua. Aici, unde cade pădurea pe oameni, sunt sobe mari și consumatoare, în care focul se aprinde în septembrie și arde până-n mai”.
Sobele lui sunt construite să degaje cât mai multă căldură în casă, iar fumul să iasă cât mai rece pe horn. „Dacă aici se fac sobe din 30 de cărămizi, eu fac și din 300 de bucăți. Se încălzesc mai greu, dar au inerție termică mai mare. Consumă mai puțin și dau mai multă căldură”, zice Răzvan.
O sobă bună are nevoie, însă, și de un coș bun. Iar, ca să ai noroc de horn eficient, vorba cântecului, trebuie să-ți iasă coșarul în drum. Sau, dacă nu, să cauți unul bun...
ÎN TOPUL CAUZELOR INCENDIILOR
„Hornurile trebuie verificate”
Numărul incendiilor provocate de hornurile necurățate în Bihor a crescut continuu, de la 79 de cazuri în anul 2022, 84 în 2023, la 106 anul trecut.
„Tendința este ascendentă și constantă, ceea ce indică o problemă de întreținere și verificare periodică a coșurilor de evacuare a fumului, în special în sezonul rece”, spune purtătoarea de cuvânt a Inspectoratului pentru Situații de Urgență Crișana - Bihor, Camelia Roșca (foto).
Potrivit pompierilor, coșurile de fum defecte sau necurățate au ocupat anul trecut locul al treilea între cauzele incendiilor, după instalațiile electrice defecte sau improvizate (127 cazuri) și focul deschis (124 cazuri). Cele mai multe s-au produs în mediul rural, la case cu hornuri vechi, fisurate ori neizolate corespunzător.
„Depunerile de funingine, lipsa etanșeității și improvizațiile la racorduri sunt principalele cauze ale acestor incendii. Hornurile trebuie verificate și curățate preventiv, nu după ce se întâmplă o tragedie”, declară reprezentanta ISU.
ISU recomandă curățarea hornurilor cel puțin o dată la trei luni pe timpul iernii și verificarea lor înainte de sezonul rece. Coșurile trebuie să fie etanșe, izolate la trecerea prin acoperiș și prevăzute cu grătare metalice de protecție.
„Curățarea unui coș costă începând de la 150 lei. Trebuie să îmi acopăr cheltuielile cu motorina și detergentul. Seara, când intru în casă, mai am doar ochii și dinții albi...”
Răzvan Iancu
FOC CU FOC
26%
este procentul cu care a crescut în 2024 numărul incendiilor provocate de hornurile necurățate față de anul precedent