Este izbitor contrastul între frumoasele palate renovate de pe strada Republicii din Oradea şi starea jalnică a pavajului, care de curând a mai primit o lovitură după introducerea noilor reţele de termoficare.
Adevărul este că acest pavaj arăta mizerabil încă de când a fost aşternut. Nu exista niciun motiv să schimbi vechiul pavaj, cel cu spiralele sale albe, foarte reuşit, ba chiar şi premiat, decât prin dorinţa de a mai sifona nişte bani publici.
Era perioada montării de borduri peste borduri la Bucureşti, iar PD-ul, care conducea pe vremea aceea Oradea, a încercat să transplanteze metoda şi în Ardeal. S-a apelat la o firmă furnizoare de piatră din Maramureş, venită pe filieră de partid.
Pentru ca materialul să fie cât mai ieftin, a fost adus din China, după care edilii aflaţi la putere s-au apucat să violeze geometria. Aşa au aflat orădenii că un cub nu are laturi egale. Pentru ca profitul să fie cât mai mănos cu putinţă, cuburile s-au tăiat în două, aşa că la montaj au trebuit fixate în ciment.
Las la o parte proiectul, cel puţin modest, al arhitectului şef al oraşului, cu nişte becuri amplasate haotic şi de o calitate îndoielnică. Dar cuburile erau cenuşii şi montate cu aproximaţie.
Norocul celor care au făcut această sulfuroasă investiţie a fost că pe vremea aceea lumea nu se uita în pământ, ci în văzduh, ca nu cumva să îi pice în cap bucăţi din tencuiala palatelor lăsate în paragină.
Dar ce a fost a fost, acum trebuie să privim în viitor şi să avem grijă de gleznele doamnelor care riscă să-şi rupă tocurile în acest veritabil drum al oaselor.
E clar că pavajul merită o soartă mai bună şi, pentru a fi în ton cu marile pieţe pietruite din centrul urbei, e nevoie de acelaşi material şi de aceeaşi calitate a montajului.
Poate cu ocazia asta se vor scoate din peisaj şi obositele şi sinistrele sarcofage de lemn care funcţionau concomitent şi ca jardiniere şi ca lăzi de gunoi.
Iar un iluminat unitar şi abundent ar da ştaif zonei principale de promenadă a orădenilor şi turiştilor...