Pentru cei care nu-și mai aduc aminte de acest nume, oamenii fiind preocupați de plagiatori cu funcții mai mari, cum ar fi Sorin Câmpeanu sau Lucian Bode, este vorba de șeful PSD-ului pe Oradea, profesor universitar și senator de Bihor.
Domnul Bodog a reușit să scoată, pe burtă, o lege pentru restaurarea vremurilor demult apuse, în care simpla apartenență la o universitate îți putea asigura avantaje uriașe. Așa se face că a nășit o lege prin care șefii de secții din spitalele universitare nu-și vor mai ocupa posturile prin concursuri, ci numiți pe baza rangului universitar.
Adevărul este că era cazul ca dascălii expirați să nu mai fie puși în situația penibilă de a mai pune mâna pe carte când vor să ajungă șefi de secție. Prin urmare, de acum înainte, spitalele aflate în subordinea municipalității, cum sunt și la noi, vor avea la conducere sorbonei cu grade mari.
Este de notorietate cum unii absolvenți de medicină incapabili să ia un rezidențiat se infiltrau în spitale prin integrare clinică, adică veneau să presteze ca medici doar pentru că erau asistenți universitari. Or, se știe că în astfel de cazuri rigorile sunt mult mai laxe decât un examen de rezidențiat.
În principiu, n-ar fi rău ca spitalele să beneficieze de experiența dascălilor universitari, cu condiția ca aceștia să aibă în spate cariere serioase, ani lungi de cercetări și o probitate morală inatacabilă. Cazul domnului Bodog este elocvent.
Activitatea didactică e grevată de timpul prea mare pe care trebuie să-l acorde politicii. Cercetările domnului Bodog sunt din domeniul penalului, pentru că și-a angajat fictiv o pupilă la București. Iar despre probitate morală ce să mai discutăm, cât timp lucrările sale de doctorat sunt adânc îngropate în subsolurile Bibliotecii Naționale...