Mânjii antrenorului Florin Fărcaş şi ai preşedintelui clubului, Kulcsár Sándor, au făcut-o de oaie. Contrar tuturor aparenţelor, s-au descurcat atât de bine în liga a III-a încât riscă promovarea în a II-a, spre disperarea celor care cred că singurul sport din Bihor e aruncatul la coş.
La cum stă cu banii, în condiţiile unor investiţii de sute de milioane de lei aflate în derulare, doar asta îi mai lipsea primarului Florin Birta, să pluseze lichidităţi pentru clubul fanion. Asta cu atât mai mult cu cât preşedintele Consiliului Judeţean, Ilie Bolojan, când aude de fotbal, e gata să pună mâna pe topor. Mă bucur că la noi se aplică diviziunea socială a muncii: Bolo cu infrastructura, Birta cu capitalul uman...
Adevărul este că ar fi păcat să avem mândreţe de stadion şi o ruşine de echipă. Ne place sau nu, că-i sport practicat de golani, că-i mafie mare, că se dau tunuri, niciun alt sport nu adună atâţi spectatori ca fotbalul. Dacă pentru un amărât de derby de liga a III-a în România, care ar fi cam de nivelul Ligii a VI-a din Anglia, se adună 3-4.000 de oameni, e clar că există un nivel ridicat de aşteptare al bihorenilor în ce priveşte acest sport.
Sunt convins că în liga secundă gruparea orădeană poate aduce la stadion 7-8.000 de spectatori, iar în liga I, la anumite meciuri, poate umple viitorul stadion de 16.000 de locuri. Edilii n-au decât să-şi pună mintea la contribuţie pentru a imagina o construcţie financiar-organizatorică mai presus de orice bănuială.
Fanii fotbalului nu au dispărut, ci doar au luat o pauză. Pentru bucuria lor merită să investim în fotbal. Ca să nu mai spun că, de la un anumit nivel, fotbalul poate fi cel mai bun vehicul publicitar al unei comunităţi.