În anii următori, orădenii vor avea ocazia să asculte cum sună o violă fabricată în secolul 18 și care și-a „început” cariera tot în orașul lor, pe vremea când dirijorul orchestrei episcopale romano-catolice din Oradea era compozitorul austriac Michael Haydn.
Aflat în colecția unui muzician local, instrumentul este acum în mâinile unuia dintre cei mai renumiți restauratori din Europa. Pe viitor, va fi piesa de rezistență în Muzeul Muzicii, pe care pianistul Thurzó Zoltán vrea să îl înființeze în Oradea.
Orchestra lui Haydn
Frate mai mic al faimosului compozitor Jozsef Haydn, Michael Haydn (născut în septembrie 1737 în Rohrau, Austria), avea doar 23 de ani când episcopul catolic Ádám Patachich i-a dat, în 1760, sarcina organizării orchestrei episcopale din Oradea. Pentru tânărul muzician, misiunea a fost una importantă, așa că a venit în orașul de pe Crișul Repede cu trei prieteni: un violoncelist, un clarinetist și un cornist.
Sub bagheta lui Haydn, orchestra romano-catolică din Oradea a avut 34 de membri, un număr generos, specific curților regale și episcopale. Tot compozitorul austriac a extins ansamblul cameral care deja funcționa la Oradea și a organizat un cor episcopal.
Michael Haydn a plecat din Oradea în 1762, iar doi ani mai târziu dirijor orădean a devenit compozitorul Carl Ditters von Dittersdorf. Sub conducerea lui, orchestra episcopală romano-catolică ținea regulat concerte, în fiecare marți și în fiecare duminică.
Documentele rămase mărturie ale acelor vremuri indică și câteva nume care erau responsabile de muzica orădeană: Fuchs - vioară, Stza - flaut, Pohl și Stadler - oboi, Fournier - clarinet, Olivia și Pauer - corn, Michael - clavecin, Himmelbauer - violoncel, Pichelberger - contrabas.
La acea vreme, muzicienii obișnuiau să cânte la instrumentele lor personale, așa explicându-se și faptul că acestea n-au rămas în patrimoniul vreunei instituții, ci în familiile muzicienilor.
Din vorbă în vorbă
Unul dintre instrumentele la care s-a cântat în orchestra orădeană din secolul 18 a ajuns, în urmă cu multe decenii, în mâinile violonistului și istoricului muzicolog Thurzó Sándor (1920-2009). Colecționar de obiecte care întregesc istoria muzicală a Oradiei, artistul a cumpărat, în a doua jumătate a secolului trecut, o violă care a aparținut unui muzician din orchestra catolică.
„Un prieten muzicolog din Berlin i-a menționat, printr-o scrisoare, că știe o persoană care, la rândul său, cunoaște un muzician serios care susține că familia lui a achiziționat bunurile personale ale lui Fuchs (n.r. muzician din orchestra orădeană de secol 18). Bunicul meu era conștient de valoarea unui instrument, cu o istorie semnificativă. Niciodată în cele mai sălbatice vise ale lui nu și-ar fi imaginat că se va întâlni cu vânzătorul și că va intra în posesia acestui instrument”, spune nepotul muzicologului, Thurzó Zoltán, el însuși un pianist și moștenitorul colecției.
Thurzó Sándor a negociat doi ani cu proprietarul violei, până când, în 1968, a reușit să o cumpere. Nu ieftin, însă, căci a plătit pe ea 12 salarii medii ale vremii.
Thurzó Sándor și Tyukodi Margit au lăsat moștenire o colecție impresionantă de obiecte care refac istoria muzicală a Oradiei
Vis moștenit
Viola aflată în colecția lui Thurzó a fost fabricată la Viena, în 1760, de Sebastian Dallinger, care a făcut instrumente și pentru frații Haydn. Corpul instrumentului are semne de uzură în mai multe locuri, motiv pentru care proprietarul ei a decis acum să o restaureze.
A predat-o unuia dintre cei mai cunoscuți restauratori din Europa, János Markus-Barbarossa, care lucrează cu renumita casă vieneză de licitații Dorotheum. La finalul restaurării, acesta va elibera și certificatul de autenticitate care va confirma istoria violei.
Thurzó Zoltán spune că acest instrument va fi piesa de rezistență din viitorul Muzeu al Muzicii pe care vrea să îl înființeze la Oradea, vis moștenit tot din familie. Și-ar dori însă ca viola să fie și folosită de un muzician priceput, într-un concert organizat în orașul său.
„De-a lungul vieții, bunicul și bunica mea au făcut totul pentru a se asigura că obiecte muzicale importante, relicve, scrisori și manuscrise, care aparțin aici, fac istoria acestui oraș, să nu plece sau să se întoarcă în Oradea. Ei au avut un mare vis, care a devenit visul meu: să creeze un Muzeu al Muzicii la Oradea, care să fie unic din toate punctele de vedere, nu numai pe plan național, cât și pe plan internațional. Din păcate, acest lucru nu s-a întâmplat în timpul vieții lor”, zice pianistul.
Pentru a-și crește notorietatea și, astfel, a aduna banii necesari înființării muzeului, care ar urma să aibă sediul într-o casă din Oradea relevantă pentru istoria muzicii locale, Thurzó a doborât două recorduri mondiale, cântând la pian 130 de ore continuu și susținând un alt recital pe Muntele Everest. În acest an, pianistul orădean mai vrea să doboare două recorduri.
În Oradea mai există un instrument muzical din secolul 18: orga din Catedrala Romano-Catolică, construită pe parcursul a cinci ani (1777-1782), la comanda Împărătesei Maria Tereza.