- Caracterizată prin noutăți în diverse domenii, perioada interbelică a însemnat în Oradea și premiere în sport, inclusiv în plan național
- Inițiativa a trei orădeni pasionați de ciclism - un student, un electrician și un tâmplar - de a face primul Tur al României pe două roți, parcurgând 3.710 kilometri în 22 de zile, a prevestit organizarea tururilor naționale
De generații, bicicleta este un mijloc de transport eficient, iar în unele cazuri devine vehicul sportiv. La începuturile ciclismului românesc, acum un secol, trei orădeni au realizat, în premieră, turul țării pe două roți.
BIHOREANUL vă povestește reușita lor.
Pentru sport
Istorioara, aproape uitată, a fost rememorată tocmai de către unul dintre cei trei performeri, Silviu Andru, în Almanahul Sportul din 1976. Cu 50 de ani înainte, Andru era student în anul III la Academia de Drept din Oradea și sportiv legitimat la secția de ciclism a Clubului muncitoresc Stăruința. „Pentru a trezi atenția celor chemați să poarte de grijă sportului”, după cum arăta el, a alcătuit o echipă (foto) cu alți doi cicliști din secție: Kabay Luca (Lukács), un electrician de 28 ani, și Ștefan Moțiu, tâmplar, 29 ani.
Cei trei și-au pregătit bicicletele și și-au confecționat uniforme, pe braț purtând fiecare o banderolă albă cu textul „I-ul ocol al României cu bicicleta, clubul Stăruința Oradea-Bihor”. Au pornit la drum având binecuvântarea Episcopiei Ortodoxe a Oradiei și sprijinul Prefecturii și al Poliției Județului Bihor, care și-au aplicat ștampilele pe carnetul lui Silviu Andru.
Au plecat din Oradea pe 6 iulie 1926, luând calea spre Arad. „Plecarea noastră, deși era vreme ploioasă, a fost marcată de prezența multor mii de curioși, toți muncitori”, menționa Andru după o jumătate de secol.
De-a roata țării
Isprava a fost prezentată și online, în 2023, prin imagini și documente păstrate de Andrei Vișan, strănepotul lui Silviu Andru. Printre ele se numără și carnetul în care autoritățile locale „vizau” apariția cicliștilor în orașele și comunele importante. „Văzut de noi...”, „Sosit în...” sau „Prezentat la Poliția orașului...” erau formulările olografe prin care reprezentanții localităților atestau trecerea celor trei cicliști, alături de ștampila instituțiilor (foto).
Itinerarul a fost stabilit, în mare parte, de-a lungul granițelor - ca idee, lungimea totală a granițelor Regatului Român în perioada interbelică era de aproximativ 3.710 kilometri. Din Arad, orădenii au mers la Timișoara, apoi la Caransebeș, Herculane, Orșova și Turnu Severin. Ajungând în Oltenia, au traversat Craiova, iar de acolo au pedalat spre Slatina, Pitești și București. Din Capitală au luat-o spre mare, pe la Oltenița și Călărași, până la Constanța. Au urmat Tulcea, sudul Moldovei, Bârlad, Vaslui și Iași, făcând apoi un drum dus-întors până la Chișinău. Trecând prin Cernăuți și zona Sucevei spre Maramureș, orădenii au ajuns în Sighet, apoi prin Satu Mare, revenind în Oradea pe 29 iulie.
Întregul drum a durat 22 de zile. Buna condiție fizică a cicliștilor și, probabil, vremea bună le-au permis să parcurgă drumul dintre Timișoara și Orșova în mai puțin de 2 zile. Între București și Călărași au făcut pauze, reușind apoi să traverseze Dobrogea în alte 2 zile. Mai mult a durat drumul prin nordul muntos, câte o zi pentru fiecare etapă între marile orașe.
Vin cicliștii!
Vestea turneului celor trei orădeni prin țară s-a răspândit rapid. „De multe ori, eram opriți pe șosea și cetățenii ne cereau să le spunem cum ne merge, dacă mai putem și dacă credem că vom răzbi până la capăt. Dormeam pe unde puteam și ne hrăneam cu chibzuială, pentru a ne ajunge banii până acasă”, își amintea Silviu Andru mai târziu. În unele orașe au fost întâmpinați de președinții cluburilor locale de ciclism.
La întoarcerea în Oradea, echipa a fost primită cu ovații: „Ne-am bucurat de o călduroasă primire. Urale entuziaste, buchete de flori... Eram fericiți și ne închipuiam că suntem semizei”, povestea Andru. Secția de ciclism a Clubului Stăruința le-a oferit câte o medalie (foto): de aur pentru Silviu Andru și de argint pentru Kabay Luca și Ștefan Moțiu. Pe o fațetă era gravat textul „Cerc. Stud. Oradea, pt. ocolul țării, 7-29 VII. 926”, iar pe cealaltă „Voință, inteligență, forță”, împreună cu o panglică tricoloră.
Pe calea legii
Cu câteva luni înaintea turului, la începutul lunii martie 1926, Silviu Andru (foto) făcuse parte dintr-o delegație de studenți, reprezentanți ai instituțiilor de învățământ superior din țară, care s-au prezentat la Ministerul Instrucțiunii Publice, în plină grevă studențească. Ei cereau abrogarea Regulamentului de ordine și disciplină universitară, pe care-l considerau „polițienesc”, și adoptarea celui propus de Senatul Universității din Cluj. Totodată, cereau eliminarea examenului de echivalare a studiilor pentru absolvenții înscriși la doctorat la altă universitate, Andru dând exemplul celor care terminau la Academia de Drept orădeană, testați pentru a putea continua studiile la Cluj.
A terminat studiile juridice în 1928, făcând parte dintr-o promoție cu 43 de absolvenți. Printre alții, i-a fost coleg Sofronie Sângeorgeanu, viitor avocat și membru al Comisiei interimare a Oradiei, poziție din care a coordonat o perioadă Serviciul administrativ al urbei. A fost printre ultimii oameni ai legii pregătiți la Academia orădeană, desființată în 1934.
Judecător și sportiv
Silviu Andru a făcut carieră în lumea juridică. În 1930, era ajutor de judecător la Judecătoria Ineu, județul Arad, iar 4 ani mai târziu judecător plin în aceeași localitate. Ca magistrat, a supervizat alegerile parlamentare organizate în toamna lui 1934 în Ineu. Au avut loc incidente: organizația arădeană a Partidului Național Țărănist l-a acuzat că l-ar fi dat afară pe reprezentantul manist dintr-o secție de vot. Mai târziu, Andru devenea prim-pretor al plasei Ciceu-Dej.
A practicat diverse sporturi, între care popice, fotbal, atletism și lupte. Din 1930 era membru al Clubului Victoria Ineu. A rămas un ciclist activ, câștigând mai multe curse, precum și premii la atletism și lupte. În 1973, la vârsta de 69 de ani, încă făcea gimnastică și ridica greutăți în curtea casei sale din Dej. Funcționa ca secretar al Asociației Sportive Unirea din oraș, după ce fusese președintele secției de fotbal. Iarna, „principalul lui loc de întâlnire cu copiii este patinoarul”, nota ziarul Sportul. A murit în 28 ianuarie 1988.
Informațiile ulterioare despre ceilalți doi cicliști lipsesc, astfel că nu știm dacă au continuat în sport. Cert e că reușita orădenilor de acum 100 de ani a uimit o țară și a inspirat sportivii să-și împingă limitele până la noi performanțe.
CU BICICLETA PRIN ȚARĂ
„Moda” tururilor cicliste
Reușita celor trei orădeni i-a inspirat și pe alții. În anii următori, alți pasionați cicliști au parcurs trasee de sute de kilometri. În 1929, de pildă, Mircea Curelea și Nicolae Olaru plecau din fața Palatului Regal pe biciclete cu destinația Iugoslavia, iar în iunie 1936 bucureșteanul Sofrone Handrabura făcea un tur de o lună prin toate regiunile țării.
În 1934, Federația Română de Ciclism și revista Sportul zilnic au organizat prima ediție a Turului Ciclist al României. Startul s-a dat pe 15 august, iar traseul a fost împărțit în 7 etape. Dintre cei 61 de competitori plecați la drum, doar 19 au terminat turul, câștigător fiind bulgarul Marin Nicoloff. Următoarea ediție a reunit, în 1935, 98 de cicliști din țări precum România, Bulgaria, Turcia, Polonia, Iugoslavia și Franța, fiind câștigată de polonezul Daniel Zigmund.
Lungimea traseului și numărul etapelor creșteau anual, astfel că în 1936 măsura 2.242 km, în 12 etape. Turul trecea prin majoritatea regiunilor țării. Inclusiv bihorenii aveau ocazia să-i salute pe rutieri în trecerea lor prin județ în 1936 (foto), în acea etapă clasamentul fiind condus de Stjepan Grgač. El a terminat în clasamentul general pe locul doi, după francezul Pierre Gallien.
Turul a fost întrerupt după 1936 din cauza crizei politice interne, apoi a Celui de-Al Doilea Război Mondial, competiția fiind reluată în 1946.