Puțini orădeni știu astăzi că unul dintre cei mai respectați farmaciști și politicieni ai secolului al XIX-lea în Imperiul Austro-Ungar s-a născut chiar pe malurile Crișului Repede.
George Stupa, orădeanul care a condus celebra farmacie Korona din inima Budapestei și a reprezentat interesele românilor în Parlamentul ungar, rămâne un model de succes clădit pe muncă și pe deviza: „Promisiuni cât mai puține, realizări cât mai multe”.
A plecat din Oradea
Născut la Oradea, pe 5 august 1812, într-o familie de macedoromâni, George Stupa și-a început drumul spre înalta societate chiar în orașul de pe Criș. După ce a absolvit liceul local în 1828, tânărul Stupa a înțeles că vocația sa este chimia și ajutorarea semenilor.
Cariera sa a reprezentat o ascensiune fulminantă, așa cum reiese din cartea „Familii și personalități macedoromâne din Pesta (Secolele XVIII–XIX)”, a Mariei Berényi. După stagii de practică la Giula, Esztergom, Bratislava și Pesta, acesta obține diploma de farmacist în 1834. Nu s-a mulțumit doar cu practica, ci a excelat și în cercetare, publicând lucrări științifice despre compuși chimici precum sulfatul de zinc, într-o epocă în care farmacia era la granița dintre meșteșug și știință pură.
Stâlp al comunității românești
După o perioadă petrecută la Arad, unde a deținut farmacia „Îngerul”, Stupa s-a stabilit definitiv la Pesta, în pragul Revoluției de la 1848. Acolo achiziționează farmacia „Korona” (Coroana), situată în actuala Piață Kálvin, care avea să devină un punct de reper pentru oraș timp de peste un secol.
Dar George Stupa nu a fost doar un negustor sau om de știință, ci și un patriot activ. În 1848, a participat la întâlniri istorice în casa lui Emanuil Gojdu, militând pentru drepturile românilor din Transilvania, Banat și Ungaria. A fost unul dintre semnatarii Petiției de la Pesta, redactată de Gojdu, în care se cereau drepturi pentru români.
A rămas până la sfârșitul vieții un pilon al comunității românești, fiind implicat direct în administrarea Fundației Gojdu, care, după cum se știe, a susținut mii de studenți români. Stupa a fost, de asemenea, efor al Bisericii Ortodoxe Române din Budapesta.
În stânga imaginii, farmacia lui George Stupa din piaţa Kalvin a Budapestei, la finele secolului XIX. Azi clădirea nu mai există
În elita Budapestei
În 1875, orădeanul a fost ales deputat în Parlamentul de la Budapesta, din partea circumscripției Fehértemplom (Biserica Albă), susținând un program de opoziție moderată. Într-o lume a discursurilor lungi și goale, Stupa s-a impus prin pragmatism. Deviza sa personală - „Promisiuni cât mai puține, realizări cât mai multe” - a rămas în istorie ca o lecție de etică politică.
Din postura de parlamentar, a luptat pentru reglementări stricte în domeniul sănătății și pentru protejarea profesiei de farmacist, dar și pentru drepturile românilor din Imperiul Austro-Ungar.
Recunoașterea valorii sale a venit și pe plan social, primind titlul nobiliar „bogdándi” („de Bogdand”), legat de un domeniu ce ținea de Comitatul Bihor, azi în Satu Mare. A fost de asemenea decorat cu Ordinul Coroana de Fier de către împăratul austriac Franz Joseph I.
Filantrop pentru studenți
Casa familiei Stupa de lângă Muzeul Național din Budapesta era mereu deschisă tinerilor intelectuali români. Alături de soția sa, Emilia, și de fiicele lor, orădeanul organiza serate și excursii pentru studenții români din capitala maghiară, organizați în Societatea „Petru Maior”, oferindu-le un sprijin moral și material celor aflați departe de casă.
Legăturile sale cu Bihorul au rămas strânse și prin alianțele familiale: fiica sa, Irma, a devenit soția celebrului economist bihorean Partenie Cosma.
„Omulețul vioi”, cunoscut și îndrăgit în tot orașul
George Stupa s-a stins din viață în 1884, la vârsta de 72 de ani, în timp ce îngrijea florile sale preferate în vila de pe Dealul Svábhegy. Vestea morții sale a fost primită cu tristețe în Oradea, fiind anunțată în paginile revistei „Familia”, dar și în alte publicații ale vremii.
Telegraful Român, 30 august 1894
A fost elogiat atât de jurnalele românești, cât și de cele ungare. „El nu s-a născut pentru fapte mari, ci pentru activitate neobosită; pentru interes nobil față de tot ce este frumos și folositor; pentru acea energie dornică să fie de folos, care sprijină marile scopuri prin ajutoare mărunte. Acestea l-au făcut vrednic printre noi - astfel încât astăzi îl jelim ca pe un mort al patriei maghiare pe acest simplu cetățean, care nici măcar nu s-a născut maghiar”, scria, în 1894, Pesti Hirlap.
Farmacia sa, Korona, a rămas în proprietatea familiei timp de peste 100 de ani, până la naționalizarea din 1950, fiind condusă succesiv de ginerii și nepoții săi. Deși numele său a fost eclipsat de generația Marii Uniri, trebuie spus că oameni precum George Stupa sau Emanuil Gojdu au pregătit terenul pentru aceasta.
Astăzi, George Stupa merită să fie reamintit orădenilor nu doar ca un farmacist de succes, ci ca un exemplu de onoare și profesionalism. „Omulețul vioi”, cunoscut și îndrăgit în tot orașul - cum îl descria același ziar budapestan.
Eduard Chircu
student la Medicină