1800. Garnizoana husarilor
O zonă istorică a Oradiei, dar puțin circulată, este Piața Cazărmii. Denumirea vine de la ansamblul de clădiri ridicate de habsburgi la finalul secolului al XVIII-lea, servind drept garnizoană pentru armata imperială. Complexul realizat pentru găzduirea husarilor, cavaleria ușoară de elită a Imperiului Habsburgic, era alcătuit din sediul cazărmii, un manej, grajduri și anexe, având și un mic spital militar.
Clădirile aveau o arhitectură barocă de tip cazon, iar destinația lor s-a menținut și în perioada austro-ungară. În 1859, Kaszárnya tér (Piața Cazărmii) se afla la marginea orașului, clădirile fiind accesibile din strada Alsó Kaszárnya (Cazarma inferioară, azi Roșiorilor). Către 1900, la nordul Pieței, în lunca Crișului, funcționa piața de lemne, iar în 1913 strada Vitéz (azi Decebal) era prelungită cu un pod peste Criș.
Aspectul zonei a început să se schimbe în anii 1930, când în clădirile militare se afla cazarma de cavalerie. Atunci a apărut și strada Nicolae Bolcaș (azi Călărașilor), inclusiv arterele care debușează din aceasta, mărginite cu case până la limita complexului cazărmii. În 1944, zona a avut și destinația de ghetou pentru evreii din Bihor.
2026. Promisiuni, dar doar pentru manej
Denumirea Piața Cazărmii s-a menținut atât în perioada interbelică, cât și ulterior, până în prezent, fiind una dintre puținele artere ale căror nume nu au fost schimbate, indiferent de epocă și context.
Demilitarizarea fostului ansamblu habsburgic s-a făcut în perioada comunistă, când grajdurile din latura sudică au fost compartimentate și transformate în ateliere și birouri. În anii 1960, Piața Cazărmii a devenit o zonă de activități economice, educaționale și locuire, prin construirea unei clădiri școlare, astăzi unul din corpurile Liceului German Friedrich Schiller, și prin ridicarea unui bloc de apartamente pe latura dintre străzile Constructorilor și Decebal.
Până în prezent, clădirea fostelor grajduri continuă să găzduiască, parțial, birouri, fiind administrată de o societate comercială. În timp ce grajdul a fost modificat și adaptat noilor nevoi, clădirea cazărmii a fost abandonată, ajungând la stadiul de ruină, din care au rămas doar zidurile. Manejul a fost incendiat în 2000 și se prezintă și acum în aceeași stare, deși de 15 ani se vorbește despre reabilitarea lui.
În toamnă, Primăria a atras o finanțare de 2,8 milioane euro pentru reabilitare și transformarea în sală multifuncțională, dar lucrările încă nu au început. Întreg complexul este un monument istoric de importanță locală.