1913. Cu apa în subteran
La începutul secolului XX, Oradea era traversată de mai multe pâraie. Unul este Paris, izvorât din Săldăbagiu și care azi intră în urbe pe lângă strada Gheorghe Doja, pe dealuri. Cursul de atunci, după ce subtraversa calea ferată, cotea spre vest, către Olosig, traversând curțile dintre străzile Nicolae Jiga și Dunării de azi, apoi în spatele unor case de pe strada Ciorogariu, ca să se verse în Crișul Repede aproape de strada Hașdeu.
Istoricul Mircea Pașca arată că pârâul a fost întubat în anii 1912-1913 (foto) de firma lui Izsó Rozenberg pe un traseu scurtat. Astfel, de la calea ferată, canalul a fost îngropat prin spatele caselor cu numere pare de pe strada Doja, continuând pe sub bulevardul Magheru, pentru a se vărsa în Criș lângă vechiul pod Báross, azi Dacia.
O primă urmare a fost crearea unei noi străzi, paralele cu Doja, azi partea nordică a străzii George Enescu. Zece ani mai târziu, traseul vechi al pârâului a început să fie acoperit și prin cartierul Olosig, rezultând alte străzi noi, care urmează parțial traseul fostului pârâu: Brașovului, Praporgescu, Bicazului, Nicolae Iorga. Pe toate acestea s-au construit, în anii ulteriori, case moderniste și neoromânești.
2023. Diversitate arhitecturală
Strada George Enescu este tăiată în două de bulevardul Magheru, segmentul sudic apărând pe harta Oradiei din 1890 cu numele Korona utca.
Partea nordică, arată Pașca, a fost mobilată cu clădiri atât înainte, cât și după Primul Război Mondial, chiar și mai târziu, precum blocul cu trei etaje de la numărul 53, ridicat în perioada socialistă.
Cele mai vechi construcții se află la numerele pare de la 30 la 38, având parter sau parter și etaj și purtând încă amprenta stilului 1900. Cu o excepție, fațadele acestor clădiri au fost renovate după anul 2012, inclusiv a celei de pe colțul cu bulevardul, un imobil în V, cu etaj, care găzduia vechea farmacie Madonna, azi o brutărie.
Una dintre cele mai elegante case de pe stradă se află la numărul 34 (foto), ferestrele mari având în jurul lor decorații reliefate geometrice, streașina podului lucrată în lemn și poartă metalică cu elemente geometrice.
În continuarea aceleiași laturi și pe latura opusă a străzii sunt clădiri interbelice cu unul sau două niveluri, unde azi sunt locuințe și birouri. Lângă calea ferată, strada se termină cu o clădire cu apartamente construită de Sztarill Ferenc în 1927-1928, care i-a fost și proprietar.