Spitalul CFR din Oradea a avut o existență zbuciumată după Revoluție. Mai întâi, vreme de câțiva ani a fost în litigiu în urma unui proces de retrocedare, lucru care, evident, l-a împiedicat să se modernizeze. Apoi a venit colapsul celei de-a doua armate, CFR-ul devenind o umbră a instituției care-i duce pe români de colo colo.
Acum le-a venit șefilor de la Transporturi mintea la cap. Decât să dea o grămadă de bani doar ca să vadă alcoolemia mecanicilor care se urcă pe locomotive, dânșii au preferat să împartă zestrea acestei fete bătrâne oricui, numai să o ia de pe capul lor.
Spitalul CFR este pețit de Spitalul Clinic Județean și de Universitatea din Oradea. Mă bucură interesul Universității pentru acest activ și sper că este pentru că vrea cu adevărat să asigure condiții bune de tratament pacienților și condiții optime de învățătură studenților. Doar că istoria ne arată că sorboneii n-au fost prea vrednici atunci când a fost vorba de investiții în altceva decât în salariile proprii...
La cum arată, de exemplu, Facultatea de Medicină, mă îndoiesc că aceeași mână de gospodar va reabilita uzata clădire a Spitalului CFR. Așa că poate tot pe mâna administrației locale ar trebui mers.
Primăria s-a îngrijit în ultimul timp să ajute financiar Universitatea. Îi construiește niște cămine, participă la Centrul tehnologic, iar în Spitalul Clinic Județean a făcut și un amfiteatru, pentru ca junii învățăcei să nu mai stea cârduri pe coridoare când primesc instrucția necesară.
Până la urmă, îmbucurător e faptul că acest spital nu se va închide, ci va primi o serioasă infuzie de capital, pe care cred că numai Primăria orașului este capabilă să o facă. Și uite așa se va mai deschide un front de lucru, după ce se vor termina mega-investițiile gen policlinică, parcare și reabilitare termică.