De aproape două săptămâni, drumurile României au devenit terenuri pentru proteste. Mii de utilaje agricole și de camioane au ocupat șoselele ce duc către marile orașe pentru a atrage atenția asupra problemelor din cele două sectoare economice vitale.
BIHOREANUL a încercat să afle de la actori locali relevanți din industria transporturilor și din agricultură de ce au ieșit la „asalt”, care le sunt problemele și ce cred că ar fi de făcut.
Mai mult ca Dacia
Nu mulți români știu, dar transporturile rutiere sunt sectorul cu cel mai mare aport la bugetul României realizat sub forma exporturilor de servicii. În 2022, transportatorii au exportat servicii de 7,66 miliarde euro, o sumă impresionantă, peste cea de 5 miliarde euro realizată din vânzările Dacia, cel mai mare exportator de bunuri.
În ciuda importanței domeniului, în primele zile ale protestelor, izbucnite în prima decadă a lunii, guvernanții le-au ignorat. Mobilizarea s-a făcut pe Facebook și Tik-Tok, neasumată de nicio organizație patronală sau de sindicate.
În schimb, au fost răspândite mesaje naționaliste, potrivit cărora agricultorii și transportatorii români ar fi victimele politicilor europene, însușite de guvernanți obedienți. De altfel, între primele solicitări unele au fost năucitoare: desființarea sau gratuitatea ITP, anularea accizelor la carburanți pentru agricultură sau subvenționarea cu 50%, desființarea cântarelor din vămi pentru camioane...
Organizațiile patronale reprezentative din transporturi au anunțat că susțin protestele abia după câteva zile și au formulat revendicări coerente la începutul săptămânii trecute, când s-au și întâlnit cu reprezentanți ai Guvernului, care până atunci parcă așteptau doar ca acțiunile să se stingă de la sine.
41 din 76
O listă cu 76 de revendicări a fost făcută publică marțea trecută, 41 vizând transporturile: recunoașterea sectorului ca strategic și elaborarea unor măsuri de sprijin pentru a rămâne rentabil și a aduce în continuare venituri la bugetul statului, reducerea RCA proporțional cu tonajul camioanelor, revizuirea sistemului bonus-malus (reduceri pentru cei fără istoric de accidente și stabilirea nivelului malus după pagube, nu după numărul accidentelor), posibilitatea suspendării plății polițelor când un camion nu este în uz și a prelungirii valabilității acestora...
De asemenea, transportatorii au cerut recuperarea unui procentaj din acciza la carburanți direct din pompă, scurtarea timpilor de trecere a frontierei (eliminarea controalelor maselor și dimensiunilor de la frontieră, mutarea controalelor rovinietei și cântăririi la minimum 15 km de frontiere, reintroducerea marjelor de siguranță la depășirile de greutate și gabarit), e-Sigiliu doar pentru mărfurile cu risc ridicat, posibilitatea de a nu mai achita TVA dacă o companie nu își achită facturile către transportator și intră în insolvență, revizuirea taxei de drum, intensificarea controalelor la camioanele din Ucraina, monitorizarea electronică în trafic a valabilității RCA (similar cu cea a rovinietei).
„Nu există gratuitate”
Revendicările din primele zile au fost „niște prostii”, afirmă Ionel Ghib (foto), proprietarul Lancetti, companie fondată în 2005 și devenită cel mai mare transportator din Bihor, cu 130 de camioane și 212 șoferi, din care unul - singurul care nu se afla în cursă - a participat la proteste. „Nu există gratuitate la nimic, iar accize sunt peste tot. Noi zicem că vrem o țară ca afară, dar infrastructura, școlile, spitalele, tramvaiele, toate costă și se fac din bugetul statului”, spune Ghib. În schimb, afirmă el, în situații de criză, cum este cea de după pandemie și războiul din Ucraina, statul e dator să intervină.
„Problemele în transporturi devin critice pe zi ce trece. Pe de o parte scad volumele de mărfuri transportate din cauza reducerii importurilor și exporturilor, pe de altă parte cresc costurile de operare. RCA aproape s-a dublat de la 14.000 lei pentru un cap tractor la 23.000 lei, taxele pe autostrăzi la fel, de exemplu în Cehia de la 720 euro spre 1.400 euro, anvelopele și piesele s-au scumpit, prețul motorinei fluctuează și la licitațiile pentru contracte nu mai putem garanta tarife stabile pentru un an”, exemplifică transportatorul.
Hibe românești
În plus, transporturile din România au și probleme specifice. Nu doar neaderarea la Spațiul Schengen, care costă sectorul 2 miliarde euro anual, din cauza timpului pierdut în vămi, ci și reglementări interne păguboase.
„Politicienii noștri nici nu înțeleg economia, nici nu sunt interesați. Premierul a declarat că avem o evaziune fiscală de 100 miliarde euro, dar dacă a ajuns la o cifră înseamnă că știe și de unde provine. În loc s-o combată acolo unde este, Guvernul bulversează toată economia”, spune Ionel Ghib, dând ca exemplu plafonarea la 50.000 lei pe zi a numerarului. „Când șoferii nu pot plăti cu cardul taxe de drum sau alte cheltuieli, trebuie să le asigur 200 de euro pentru a plăti cash. La 130 de șoferi se adună 26.000 euro, dar eu nu pot avea cash peste 10.000 euro. Ce fac? Îi pun să plătească din banii lor? E rușinos, nicăieri în Europa nu există așa ceva, statul te tratează ca pe ultimul hoț”.
În plus, birocrația e împovărătoare. Dacă alte state europene returnează în 30-60 zile o parte din acciza pe carburanți, în România durează chiar și un an. Pe de altă parte, transportatorul nu înțelege de ce la noi nu se copiază măsuri simple din alte țări: „În Germania toleranța la cântărirea camioanelor este de o tonă, la noi trebui să plătești depășirea greutății și dacă ai zăpadă pe remorcă”.
NUMAI COZI... Cozile de TIR-uri din vămi, cum sunt cele întinse adesea din Borș până la ieșirea din Oradea (foto), s-au transformat în ambuteiaje organizate pe centurile marilor orașe, inclusiv la noi. De această dată, în semn de protest...
„Niciun mulțumesc”
Cum vede ieșirea din impas? „Guvernanții trebuie să analizeze fiecare sector economic și să vadă dacă aduce un plus economiei țării. Dacă nu, pot să nu-l bage în seamă. Dacă da, trebuie să creeze avantaje legale companiilor care fac profit și plătesc impozite. Ai plătit 100.000 lei într-o lună impozit pe profit? Statul să-ți dea o subvenție de 5.000 lei luna asta sau să ți-o deducă din impozitul pe luna următoare. Nu ar fi corect să dai subvenții tuturor și egal, ca în pandemie, când ai dat la fel în HoReCa, inclusiv celor care scriptic erau pe pierdere”, consideră proprietarul Lancetti.
„Nouă, deși plătim lunar peste 100.000 lei impozite, statul nu ne-a spus niciodată niciun „mulțumesc”. Nu trebuie nimeni favorizat, dar trebuie sprijinit cel care produce și plătește taxe și impozite”, spune Ghib.
„Politicul ne-a mințit”
La fel ca transportatorii, fermierii bihoreni s-au alăturat protestelor tot în urma mobilizării pe internet, iar la acțiuni au participat mai ales agriculturi din preajma Oradiei, între 30 și 50 pe zi, costurile participării fiind de circa 1.000 lei pe zi pe utilaj, prețul motorinei arse.
Absența unei asociații reprezentative a redus forța de negociere a agricultorilor în plan local, dar le-a și dat libertatea să continue protestele chiar și după ce la nivel național organizații de profil negociau soluționarea revendicărilor cu ministrul Agriculturii, Florin Barbu.
„De fiecare dată politicul ne-a mințit. Nu putem să ne bazăm numai pe promisiuni. Vrem să vedem și ceva concret”, a declarat BIHOREANULUI unul dintre liderii protestatarilor, Florin Ciurdariu (foto), care lucrează 1.300 hectare în Sânmartin, Nojorid, Gepiu, Sânnicolau Român și Toboliu.
Recolte de pagubă
Fermierii se plâng că afacerile le sunt periclitate din motive diverse. „Dacă produci, ca noi, porumb cu 1 leu/kilogram și îl vinzi cu 60 bani, fiindcă prețurile au scăzut după ce piața a fost inundată cu cereale ieftine din Ucraina, pierzi 40 bani pe kilogram și ești împins în faliment”, zice Ciurdariu.
Pierderile se adună. „De 25 de ani, de când fac agricultură, inputurile, de la semințe la ierbicide, se scumpesc în fiecare an cu 5-10%. Apoi, dacă este secetă, nu ai producție. În 2022 am cheltuit 7.500 lei pe hectarul de porumb și am avut pierdere de 7.000 lei/ha: am recoltat 400 kg în loc de 8-15 tone, cât ar fi trebuit”, zice fermierul.
Ciurdariu afirmă că subvenția de 160 euro/ha nici nu ajută arendașii, pentru că e încasată de proprietarii terenurilor. „Pe lângă costurile de producție, eu am de plătit arendă cam 1.000 lei/ha, impozitul pe suma plătită proprietarului, TVA la stat și multe altele”.
Protestatarii, fie ei fermieri sau transportatori, se declară hotărâți să continue marșurile pe șosele până la rezolvarea problemelor, și multe, și vechi. Dacă, prin indiferența de până acum, guvernanții i-au adus în aceeași situație disperată, va trebui să-i scoată tot împreună...
GUVERNUL PROMITE
Protestarii continuă
Ca să pună capăt protestelor, la finele săptămânii trecute Guvernul a promis și a și adoptat câteva măsuri în favoarea transportatorilor și agricultorilor.
Pentru cei dintâi, ele vizează reducerea timpilor de așteptare la frontiere prin separarea fluxurilor acolo unde este posibil și preselecția camioanelor (goale/încărcate), revenirea la toleranțe în cântărire, posibilitatea plății în rate a RCA, reducerea prețurilor pentru asigurații cu risc ridicat și suspendarea efectelor contractelor în perioadele când camioanele nu sunt folosite.
Pentru fermieri, Guvernul a aprobat ordonanțe vizând acordarea unui sprijin direct de 100 euro/ha unui număr de 162.640 beneficiari, pentru a compensa creșterea costurilor de producție la culturile înființate în toamna anului 2022, echivalarea categoriei B destinate autovehiculelor cu categoria TR, care să permită conducerea tractoarelor pe drumurile publice, și posibilitatea efectuării ITP de către RAR direct în ferme.
În ciuda acestor măsuri, atât transportatorii, cât și fermierii au continuat protestele, ce-i drept, în multe zone ale țării cu o intensitate mai scăzută. În Oradea, pentru sâmbătă au obținut inclusiv aprobarea unui protest în Piața Unirii, în continuarea deja obișnuitului marș pe șoseaua de centură.