La aproximativ 600 de kilometri distanță de granița vestică a României, există o regiune cu care românii ar putea avea mai multe în comun decât își imaginează: Valahia moravă sau Valašsko, cum o cunosc locuitorii din Republica Cehă, pe teritoriul căreia se află regiunea Moravia locuită de valahi. Unii istorici îi consideră pe aceștia „românii uitați”, pentru că România le-ar fi ignorat destinele, chiar dacă strămoșii lor ar fi originari din spațiul românesc.
Trei artiști fotografi orădeni, Constantin Liviu Demeter, Gheorghe Petrila și Ovidiu Gabor, au fost curioși să cunoască această comunitate misterioasă a valahilor din Moravia, să le afle trecutul și dacă au asemănări cu românii. Cu bani de la Departamentul pentru Românii de Pretutindeni de la București, cei trei orădeni au parcurs peste 1.000 de kilometri în regiunea Valašsko, din estul Cehiei, foto-documentând viața oamenilor de acolo.
O comunitate misterioasă
Cine și când a populat Moravia este și în ziua de azi un lucru disputat. Există mai multe teorii, în ultimele două secole mai mulți istorici conturând concluzia că locuitorii din Valašsko sunt, de fapt, urmași ai păstorilor români plecați cu oile sau alte animale spre nordul Munților Carpați.
Când anume, greu de spus: unii specialiști consideră că extinderea românilor spre Moravia a avut loc în secolul al X-lea (teorie a lingvistului Eugen Lozovan), alții că valahii din Cehia sunt, de fapt, români așezați acolo în secolele XIV-XVII, din provinciile istorice ale Transilvaniei, Maramureșului, Crișanei și Banatului. Și-au spus valahi sau vlahi pentru simplul motiv că, la acea vreme, România, ca stat unitar, încă nu exista, dar după cum se știe Țara Românească era cunoscută și ca Valahia.
Că locuitorii din Moravia sunt, la origini, români, scria chiar și Mihai Eminescu, care a fost preocupat de românii din afara granițelor, criticând, într-un articol publicat pe vremea când era gazetar, că „nu se mai ocupă cineva de ei”, de acei români „cari, roind în munții Moraviei, și-au pierdut limba, păstrează însă vechile lor obiceiuri, precum și portul”.
De la istroromâni la valahi
Cei trei fotografi orădeni nu au ajuns întâmplător interesați de valahii din Moravia. În 2021, Demeter, Petrila și Gabor au făcut prima monografie fotografică dedicată istroromânilor, o comunitate istorică din Croația, cunoscându-i pe cei care încă vorbesc un dialect ce poate fi înțeles de românii de azi. Fotografii făcute de orădeni în 26 de sate și cătune din Croația unde mai trăiesc istroromâni au fost cuprinse într-un album, primul dedicat acestei comunități, și într-o expoziție vernisată la București.
LA PAS. Cei trei artişti orădeni au fotografiat peisajele din satele istroromânilor, casele locuite şi nelocuite, oamenii, costumele populare, bisericile şi singura şcoală românească
Pentru că toți trei sunt pasionați deopotrivă de fotografie, istorie și etnografie, au căutat un nou subiect. „L-am întrebat pe profesorul Sever Dumitrașcu unde să mai mergem în foto-documentare și așa am aflat de Moravia”, spune Constantin Demeter, el însuși istoric. Așa că, la finalul lunii august, s-au urcat în mașină, dornici să descopere păstorii din munții Cehiei...
Mândri că sunt valahi
În numele asociației orădene Etno Foto Art, pe care o conduce fotograful Gheorghe Petrila, cei trei au obținut o finanțare de la Departamentul pentru Românii de Pretutindeni pentru o misiune de foto-documentare a vieții valahilor din Cehia și, timp de două săptămâni, au parcurs peste 1.000 km în această regiune, realizând sute de fotografii cu portrete de valahi, case tradiționale valahe, peisaje de munte, gospodării țărănești și anexe gospodărești, meșteșugari lucrând în atelierele lor și foarte multe costume populare valahe.
Departamentul pentru Românii de Pretutindeni nu îi recunoaște pe valahii din Moravia, circa 300.000 la număr, ca pe o comunitate istorică românească, dar a sprijinit demersul artiștilor orădeni.
De altfel, nici valahii nu spun despre ei că ar fi români. „Oamenii din Moravia sunt mândri de faptul că sunt valahi, dar majoritatea nu știu mai multe despre originea lor”, zice Ovidiu Gabor. Asta, deși au localități care se numesc Bystřice sau Vranča...
Bacea din Moravia...
Deși nu și-au propus să facă o cercetare istorică ori să tragă concluzii, ci doar să imortalizeze în imagini viața valahilor, în cele două săptămâni petrecute în Moravia, cei trei orădeni s-au convins că există similitudini între valahi și ciobanii români.
„Am identificat aproximativ 20 de cuvinte din vocabularul pastoral asemănătoare cu cele românești”, explică Demeter.
Valahii vorbesc limba cehă, dar au un dialect aparte, cu cuvinte cu specific pastoral. De pildă, valahii folosesc „urda” pentru urdă, „bryndza” pentru brânză, „kosar” pentru coșară, „polana” pentru poiană, „pietra” pentru piatră, „czadca” pentru ceață, „klapocz” pentru clopot, „slanina” pentru slănină ori „vlna” pentru lână. De asemenea, ciobanilor li se spune în Moravia „bača”, adică bacea.
Două aspecte despre dialectul valahilor sunt interesante: în Cehia, cuvintele lor sunt regionalisme, altfel spus nu le mai folosesc și alți cehi, iar unele au origine latinească, ceea ce este destul de greu de explicat pentru un spațiu eminamente slav. Decât dacă, sigur, nu le-au dus acolo ciobanii cu origini latinești, cum erau românii...
Legătura dintre valahi și Oradea
În periplul lor în Moravia, cei trei orădeni s-au oprit și la Muzeul Culturii și Civilizației Valahe, din orașul Roznov pod Radhostem, unde au avut ocazia să afle detalii despre cultura tradițională a valahilor. De asemenea, au mers la un festival de tradiții ajuns la a 54-a ediție, unde au întâlnit cete de dansatori - văzând totodată cât de diferite sunt costumele populare ale valahilor față de celelalte din Cehia, mult mai „bavareze” - și au căutat pe cărări de munte casele vechi de lemn, ba chiar au dat și peste o nuntă tradițională.
Orădenii au imortalizat și instrumentele tradiționale ale valahilor, care obișnuiau să cânte la cimpoi, bisericile catolice și cimitirele, găsind pe unele pietre funerare și nume care amintesc de originea română, de pildă „Rumankova”. În casa unei localnice din „Valašsko”, fotografii au observat și un alt detaliu interesant, care îi „leagă” pe valahi de... orădeni: o icoană cu Sfântul Ladislau, considerat întemeietorul Oradiei, dar care este și protectorul Moraviei.
Cei trei orădeni vor să-și prezinte fotografiile făcute printre valahi în expoziții, dar încă nu au stabilit vreo locație, și caută soluții și pentru tipărirea unui album. Astfel ca urmele „rudelor” noastre de departe să dăinuie...
