Când a început programul de bugetare participativă, mi-am zis că e cea mai democrată formă de a participa nemijlocit la viața urbei. Că ideea s-a cam fâsâit e din cauza întârzierii implementării proiectelor, nu din cauza dezinteresului orădenilor.
Cel mai tare proiect mi s-a părut cel prezentat de artistul plastic Roxie Netea, „Oradea 1900”, care a imaginat o lecție de istorie pe arcadele digului de pe malul stâng al Crișului, în dreptul Primăriei. Cele 58 de picturi de pe arcade ar reprezenta tot atâtea lecții de istorie despre perioada cea mai înfloritoare a urbei, când au răsărit marile palate Art Nouveau. Cu ajutorul unui cod QR, practic turiștii ar avea parte de un adevărat tur ghidat.
Culmea, deși proiectul a ieșit primul la vot, edilii au decis să nu promoveze mai departe lecția murală de istorie, pe motiv că cei din Comisia de Urbanism nu înghit ideea. Degeaba a promis primarul Florin Birta că se va zbate pentru proiect, pe care-l îl apreciază. Cu birocrația nu te pui.
Se pare că Roxie nu are noroc în Oradea. Clădirea decorată de ea în Parcul Petofi a fost demolată, la fel și aleea din Parcul Libertății, odată cu reabilitarea zonei. Îi dau o idee primarului: dacă vrea să facă niște demolări în oraș, să o roage pe artistă să decoreze casele în cauză și distrugerea vine de la sine!
Eu cred că proiectul „Oradea 1900” poate fi pus din nou pe tapet, căci chiar merită. Iar dacă domnilor din Comisie li se pare că împodobirea betoanelor neprietenoase aduce atingere fondului edilitar al Oradiei, avem și noi dreptul să ne mirăm cum aceiași onorabili au lăsat să se strecoare printre casele din centrul istoric niște monstruozități care l-ar face pe orice arhitect cu bun-simț să-și rupă diploma.
Randare proiect picturi murale pe promenada Crișului - foto: arhivă