Ce te faci dacă, ajungând la divorţ, nu vă înţelegeţi la cine să rămână căţelul? O bihoreancă a obţinut prin sentinţă ca bichonul familiei să fie tratat ca o fiinţă vie şi să-i fie încredinţată custodia. Hotărârea judecătorească este definitivă şi reprezintă o premieră naţională.
Ineditul proces a avut loc la Judecătoria Chişineu Criş, unde instanţa a fost chemată să dezbată cererea de divorţ şi partajul între bihoreancă şi soţul ei.
Animalul de companie, ființă sau bun?
"Când a venit vorba de partaj, clienta mea a cerut ca animalul ei de companie să nu fie tratat ca un dulap ori o maşină, ci ca o fiinţă, şi să primească ea custodia", a declarat miercuri pentru BIHOREANUL avocatul Cristian Rusu, care, împreună cu colega lui, avocata Claudia Romocea, au reprezentat-o pe bihoreancă în proces.
În condiţiile în care în România nu a mai existat un astfel de proces, judecătorul a trebuit să stabilească, întâi, dacă solicitarea bihorencei poate fi luată în considerare, adică dacă relaţiile între cei doi soţi şi căţelul lor sunt personale, precum cele de îngrijire, custodie ori sunt relaţii patrimoniale, de proprietate.
„În România, sub aspect juridic, situația animalelor de companie, în cazul unui partaj, nu era diferită de cea a unui scaun, a unei mașini. Şi la fel e în majoritatea ţărilor europene, care nu recunosc animalului de companie un statut diferit de al oricărui alt bun mobil. De aceea, hotărârea obţinută nu e doar o premieră naţională, ci şi pentru jurisprudenţa europeană”, spune avocatul.
Studii pentru proces
Pentru a susţine cauza clientei lor, cei doi avocaţi orădeni au verificat şi jurisprudenţa europeană, singurele ţări unde s-au dezbătut astfel de speţe fiind în Spania şi în Franţa.
Conform sentinţelor analizate, în aceste ţări judecătorii au stabilit custodia animalelor de companie în urma unor analize asemănătoare cu cazurile privind tutela copiilor, luând în calcul situaţia financiară a părţilor, inclusiv dimensiunea locuinței și a spațiului, legăturile de atașament, capacitatea de a îngriji animalul, persoana care solicită custodia trebuind să dovedească faptul că, zilnic, poate avea grijă de el.
"Atunci când reşedinţa obișnuită a copiilor este stabilită cu unul dintre părinți, judecătorul instanței de dreptul familiei atribuie custodia animalului acestui părinte. Prin urmare, atașamentul copiilor față de animal este, de asemenea, luat în considerare", a explicat avocatul Rusu.
Verdict definitiv
Cert este că, în cazul bihorencei, Judecătoria Chişineu Criş i-a dat dreptate femeii, stabilind că animalul de companie nu poate fi asimilat noțiunii de bun, ci este o fiinţă vie, care are dreptul să ajungă la persoana care o iubeşte.
Potrivit hotărârii judecătoreşti, „sub aspect sentimental (…), cățelul (…) joacă un rol important în menținerea unui echilibru și a unui suport sentimental în ceea ce o privește pe reclamantă. Aceasta este persoana care se ocupă de îngrijirea acestuia, de hrana lui, de plimbările și de toată atenția cuvenită”.
Instanţa a lămurit şi aspectele juridice, arătând că jurisprudența internațională este neuniformă, unele instanțe socotind că ea trebuie analizată în cadrul partajului soților, altele că se pune în discuție atribuirea custodiei asupra unei ființe vii, aflate într-o puternică relație de afecțiune cu părțile din dosar.
Între cele două jurisprudenţe, judecătorul a decis să opteze pentru cea de a doua, dispunând „încredinţarea câinelui (…) reclamantei”. Iar hotărârea Judecătoriei Chişineu Criş a rămas definitivă, întrucât soţul bihorencei nu a atacat-o.