Zilele trecute am vorbit cu surse din Consiliul Judeţean şi de la una dintre instituţiile subordonate unde personalul va fi înjumătăţit. În aparatul propriu al CJ Bihor, concursurile pentru ocuparea posturilor rămase s-au desfăşurat săptămâna trecută, deocamdată fără să conteste nimeni corectitudinea lor. Dar, dacă ar fi să acuze cineva ceva, ar putea fi chiar noua conducere. O funcţionară a fost prinsă copiind (ceea ce şefii CJ nu au anunţat, şi rău au făcut!), deşi bibliografia de concurs n-a conţinut noţiuni de astrofizică, ci doar normele legale ce reglementează administraţia judeţeană.
Cu ocazia asta am aflat şi că o angajată a obţinut abia nota 2 (mai precis 20 de puncte din 100 posibile), fiindcă n-a înţeles nici măcar indicaţiile de lucru, întrebările, necum să şi răspundă cât de cât, fapt explicabil prin necunoaşterea, pur şi simplu, a limbii oficiale. Respectiva a fost "promovată" dintr-o comună unde româna se vorbeşte rar, aşa că a supravieţuit în CJ doar atâta vreme cât a reuşit să-şi mascheze handicapul, necunoaşterea limbii folosite în administraţie.
Alţi funcţionari, temându-se că nu fac faţă concursului sau nefiind dispuşi să lucreze în următorii patru ani într-un ritm total diferit de cel din ultimii patru, nici nu s-au prezentat la concurs: au cerut transferuri în "deconcentrate" şi prin administraţii locale. Mai ales la primării conduse (mai ales) de UDMR, dar şi la vreo 2-3 cu edili PSD şi PNL. Sunt curios cu ce tupeu vor mai cere aceştia bani de la judeţ la anul, dacă acum fac angajări.
O altă sursă, dintr-o instituţie unde concursul pentru păstrarea posturilor încă nu s-a desfăşurat, nu mi-a ascuns că are emoţii, pentru perioada post-reorganizare, temându-se de volumul de lucru. A admis, totuşi, că are destui colegi tăietori de frunze la câini care se plictiseau la serviciu, la propriu. O angajată a avut timp să-şi tragă un doctorat, la vârsta la care alţii se gândesc la pensie. De fapt, s-a gândit la leafă, pentru că, din cauza legilor proaste, bugetarii cu doctorat au spor şi pentru asta, ceea ce şi explică inflaţia de "dottore" din instituţii.
Tema concedierilor în aparatul de stat n-am auzit-o deloc în campanie, de la niciun partid, ba nici măcar de la jurnalişti, deşi e evident nu doar că avem o grămadă de instituţii inutile, ci şi că organigramele lor gem de supraîncărcare. Însăşi tăcerea pe acest subiect e o minciună, pentru că eludează un adevăr dezarmant: nu avem de unde să mai plătim atâţia funcţionari!
De la viitorul Guvern nu am mare speranţă, pentru că la cum arată sondajele, indiferent cine îl va forma, nu va fi suficient de puternic ca să ia decizii nepopulare, cum este şi subţierea sectorului public. Rămâne să tragem nădejde că tot criza, draga de ea, va rezolva cumva şi problema asta. S-a mai întâmplat, chiar dacă prost şi temporar, şi cu un deceniu în urmă.