Lucrările de reabilitare a fațadelor Hotelului Parc din Oradea s-au finalizat, iar schelele au fost demontate, astfel că trecătorii de pe strada pietonală Republicii pot vedea cum arată acum clădirea monument istoric ce făcea parte din faimoasa rețea Ritz, pe vremea Imperiului Austro-Ungar, și găzduia vedetele care ajungeau la Oradea.
Reabilitată doar în exterior
Șantierul a început în anul 2020 și a presupus exclusiv reabilitarea fațadelor și lucrări de consolidare, fără să cuprindă și reamenajarea spațiilor interioare. Lucrările au durat atât de mult și pentru că, între timp, proprietarii clădirii s-au schimbat.
La demararea șantierului, clădirea avea în total opt proprietari, care și-au vândut cotele către două firme, proprietar majoritar fiind acum SC Manevi Pro Transilvania SRL din Satu Mare. Această companie este deținută de o firmă din Ungaria care aparține, de fapt, statului maghiar și care, în ultimii ani, a cumpărat mai multe imobile cunoscute din Transilvania.
Proiectul arhitectural pentru reabilitarea fațadelor a fost realizat de arhitectul Emődi Tamás. Potrivit acestuia, fațadele au fost reabilitate fără prea multe modificări față de aspectul inițial. „Modificarea majoră a fost la amenajarea vitrinelor. În prima variantă, ar fi trebuit să avem tâmplărie obișnuită, dar după ce s-a executat cămășuirea tâmplăriei, s-a constatat că nu poate fi mascată, așa că s-a decis să fie amenajate vitrine de sus până jos”, a declarat arhitectul Emődi pentru BIHOREANUL.
De asemenea, au fost refăcute elementele de feronerie de la balcoane.
Lucrările urmează să fie recepționate de Primăria Oradea, prin al cărei program au fost reabilitate fațadele Hotelului Parc. Nu este clar, însă, ce destinație va avea clădirea pe viitor și dacă vor începe curând și lucrări de amenajare interioară.
Istorie de peste 100 de ani
Istoria Hotelului Parc este una interesantă. Pe locul clădirii, în secolul 18, contele Samuel Teleki a ridicat palatul baroc Bethlen. În timpul epidemiei de holeră, însă, palatul a fost dărâmat aproape integral, iar locul a renăscut la începutul secolului 20, când a fost cumpărat de familia de evrei Weiszlovits. Fraţii Emil şi Gyula Weiszlovits au reconstruit clădirea şi au transformat încăperile de la parter în spaţii comerciale, iar pe cele de la etaj într-un hotel modern.
La parter, s-a mutat şi Concordia, firma de pompe funebre întemeiată de bunicul lor, Adolf, care a adus prosperitatea familiei: în timpul epidemiei, când autorităţile au avut mari probleme cu înhumarea decedaţilor, afacerea a dat lovitura.
Proiect al arhitectului Czoczek Alajos, Hotelul Weiszlovits a fost inaugurat în 1915, beneficiind de un decor de lux care în Oradea nu mai era egalat. Presa vremii scria că e „amenajat cu 60 de camere frumoase, confortabile, dotate cu apă curentă, reţea electrică, încălzire centrală şi confort modern". În plus, hotelul avea grajd, garaj pentru automobile şi o impresionantă grădină interioară cu un mic castel.
VIP-uri la Ritz de Oradea
Decorat cu covoare orientale şi vaze aduse de Gyula Weiszlovits chiar din India, hotelul impresiona în primul rând prin piesele de feronerie, tâmplărie, vitralii, oglinzi şi stucaturi, toate în stil Art Nouveau. Din nefericire, multe dintre ele au dispărut, cel mai recent chiar și după demararea șantierului de reabilitare a fațadelor.
Luxul hotelului l-a făcut parte din celebra rețea Ritz, astfel că nu e de mirare că a avut mereu oaspeți de seamă. Aici au înnoptat vedete precum Regele Carol al II-lea, Nicolae Iorga, Liviu Rebreanu, Mihail Sadoveanu, George Enescu şi chiar celebrul poet indian Rabindranath Tagore, venit la Oradea cel mai probabil la invitația expresă a lui Gyula Weiszlovitz, care vizitase India.
"Fiul teribil" al oraşului
În perioada Primului Război Mondial, Emil Weiszlovitz (foto), un personaj cu reputație de excentric și boem, pe care ziarele vremii l-au numit "fiul teribil" al oraşului, a devenit unicul proprietar al clădirii și a stârnit controverse pentru că a refuzat să cazeze în hotel ofiţeri germani.
În schimb, un alt oaspete atestat de istorici este Carol al IV-lea (ultimul împărat al Austriei și totodată ultimul rege al Ungariei), care, potrivit blogului „Oradea mea”, a vizitat orașul în 1916 în calitate de comandant al armatei austro-ungare. A fost obligat de Weiszlovitz să părăsească hotelul, însă, din cauza unor întâlniri amoroase petrecute în incintă. Era celebră regula pe care Weiszlovitz a instituit-o: în clădire nu aveau voie să intre perechile care nu aveau o relaţie legalizată.
Un alt gest de frondă, descris de presa vremii, a fost că la vizita amiralului Horthy Miklós la Oradea, în 1940, a zugrăvit grajdul hotelului unde urma să fie "cazat" calul amiralului, Baba, în roşu-alb-verde, ba chiar i-ar fi schimbat şi potcoavele, cu altele de aur.
În 1944, după ce a refuzat să predea clădirea armatei germane, care a vrut să amenajeze aici Comandamentul, Weiszlovitz a fost ridicat şi aruncat într-un lagăr de concentrare, de unde nu s-a mai întors. În 1947 moştenitorii săi au vândut parterul hotelului.
