Regii în Bihor: În perioada interbelică, familia regală a vizitat de mai multe ori Oradea şi Bihorul. Ce statui s-au ridicat în urma lor (FOTO)

În decurs de 20 de ani, din 1919 şi până la finalul lui 1939, când Europa se afla deja în plin Război Mondial, Suveranii României şi alţi membri ai Familiei Regale au inclus spaţiul bihorean în itinerariile lor. Au trecut prin aceste locuri atât pentru festivităţi, cât şi pentru inspecţii inopinate, ba chiar şi din întâmplare.

Regina şi Bihorul

Luna mai a anului 1919 a fost una de două ori festivă pentru orădeni: în data de 10 a fost sărbătorită Ziua Naţională a Regatului României, iar în aceeaşi lună Suveranii au efectuat un turneu în Transilvania, Oradea fiind primul punct în periplul ardelean. Asta din dorinţa Reginei Maria, care ar fi spus că bihorenii "au fost mai necăjiţi, au suferit mai mult" în perioada austro-ungară.

În dimineaţa de 23 mai, în Gara centrală, prefectul Coriolan Pop, primarul Rimler Károly şi Iuliu Maniu îi întâmpinau pe Regele Ferdinand I, Regina Maria, Principele moştenitor Carol şi Principesa Ileana. Organizarea a fost foarte atentă, iar ţinuta obliga la frac sau jachete tip "Franz Iosif" şi pantaloni negri. Orădenii au decorat casele, balcoanele şi magazinele de pe traseu, spaţiul public aflându-se sub atenta supraveghere a jandarmilor.

Suveranii au participat la slujbele din bisericile ortodoxă şi greco-catolică din Piaţa Unirii, au vizitat Episcopia Greco-Catolică, au trecut în revistă trupele de garnizoană şi au decorat militarii distinşi pe front. Parada din centrul Oradiei (foto) a fost spectaculoasă, cu mii de participanţi, oficiali, militari şi ţărani veniţi din tot Bihorul.

Raport de front

Suveranii au poposit în Crişana şi în iulie 1919, pentru a vedea posturile de operaţii ale Armatei Române pe Tisa.

În seara de 29 iulie, majestăţile lor ajungeau în Gara din Oradea, unde generalul Gheorghe Mărdărescu le-a prezentat raportul. În aceeaşi seară, Regina Maria a vizitat spitalele de răniţi din oraş.

De aici, s-au deplasat a doua zi către Kisújszállás. Suveranilor le-a fost prezentată situaţia frontului, iar apoi au asistat la trecerea trupelor peste Tisa în zona localităţii Abádszalók.

Pentru statuia Reginei...

Membrii din fruntea Familiei Regale, în special Regina Maria, au mai sosit în Oradea şi în prima jumătate a anilor 1920. În 13 octombrie 1921, Regina şi principesa Marioara ajungeau în oraş pentru ceremonia dezvelirii statuii Suveranei, din faţa Teatrului.

"Oraşul are aspect de sărbătoare. Toate casele sunt împodobite cu flori şi cu covoare. Dealungul străzilor sunt înşiraţi ţărani veniţi din toate comunele Bihorului, elevi de şcoală şi armata", relata ziarul Patria. Cortegiul a fost întâmpinat de oficialităţile locale şi de episcopul ortodox Roman Ciorogariu, cel care a condus serviciul divin. Ceremonia s-a încheiat cu "defilarea şcoalelor, a poporului şi a trupelor", nota gazeta.

... şi a Regelui

În iulie 1922, Principele Carol, însoţit de Principesele Elena şi Irina, s-au oprit pentru scurt timp în Oradea, venind cu maşina dinspre Arad. Au vizitat Piaţa Regina Maria, unde se afla statuia Suveranei, au fost salutaţi de oficialii locali, urmându-şi apoi drumul către Cluj. "Un public destul de numeros s’a strâns în jurul automobilului să vază pe auguştii oaspeţi", nota ziarul Universul.

Doi ani mai târziu, în 21 noiembrie 1924, Regina Maria şi Principele Carol erau din nou la Oradea, asistând la dezvelirea statuii Regelui Ferdinand I realizată în Piaţa Unirii. "Monumentul Regelui aici în Oradea Mare este simbolul veşnicei statornicii a stăpânirei neamului nostru pe aceste plaiuri (...), o chemare a tuturor cetăţenilor acestei ţări pe care singur Suveranul lor le poate da", rostea cu acea ocazie Principele Carol.

Regina Maria avea să revină la Oradea la finele lunii noiembrie 1924, pentru a participa la inaugurarea azilului de copii "Principele Mircea", astfel denumit în amintirea celui de-al treilea fiu al cuplului regal, mort de tifoidă la începutul Primului Război, la vârsta de numai 3 ani.

Restauraţie... prin Bihor

Regele Ferdinand s-a dus la cele sfinte în 1927, iar Carol renunţase la tron, având să se stabilească la Paris cu Elena Lupescu, aşa că a fost succedat de Mihai, care avea doar 5 ani şi a condus prin Regenţă.

În 1929, Carol s-a înţeles cu Iuliu Maniu pentru a reveni în ţară şi a fi încoronat rege, dar dacă ar fi făcut asta terestru ar fi fost arestat. Aşadar, a ales calea aerului. În 6 iunie 1930, în timpul zborului deasupra Ungariei, avionul (foto) pierdea benzină, astfel că a aterizat forţat, într-un lan de grâu între comunele bihorene Vadu Crişului şi Cacuciu Nou. Principele a fost preluat în seara aceleiaşi zile de un avion militar şi dus spre Bucureşti. În august, la propunerea autorităţii locale, denumirea localităţii Vadu Crişului a fost schimbată în Vadul lui Carol al II-lea, purtată până în septembrie 1940.

Regele Carol II a revenit în Bihor în 1936. Întorcându-se dintr-o vizită oficială făcută în Praga, el şi Marele Voevod Mihai (viitorul Rege Mihai I), au intrat în ţară cu trenul pe la Satu Mare, trecând apoi prin Oradea în dimineaţa de 2 noiembrie, unde au fost primiţi de primarul Vasile Bledea (foto). "Toate şcolile au fost de faţă împreună cu conducătorii lor", scria ziarul Adevărul. De aici, înalţii oaspeţi şi-au continuat drumul către Cluj.

Un al membru al Familiei Regale, Principele Nicolae, a trecut prin Oradea în mai 1935, concurând într-o cursă de automobile.

Inspecţii la graniţă

În finalul anilor 1930, sub spectrul izbucnirii celui de-al Doilea Război Mondial, începuseră pregătiri de apărare. Cu ocazia inspecţiilor în ţară, fără vreun anunţ prealabil, Regele Carol II a ajuns în Oradea în aprilie 1938, însoţit de ministrul de interne Armand Călinescu şi generalul Gh. Argeşanu, ministrul apărării. A vizitat terenul de instrucţie al Diviziei 17 Infanterie şi lucrările de fortificare de pe graniţă, iar la aeroport a inspectat trupele regimentelor 98 Infanterie şi 34 Artilerie, poposind şi la Primărie.

În acelaşi scop a revenit şi un an mai târziu, în 6 aprilie 1939, însoţit de Marele Voevod Mihai. Cei doi au verificat starea trupelor atât în Oradea, cât şi în Marghita, precum şi lucrările de fortificaţii, de aici plecând către Şiria.

O altă inspecţie a avut loc în decembrie, în acelaşi an. Inopinată, vizita a fost sobră, Regele şi Marele Voevod participând la slujba de Crăciun în mijlocul soldaţilor (foto). Militarii au avut surpriza să întâlnească "între creneluri un Moş Crăciun tânăr sub casca de oţel a Regelui, în ţinută de grănicer de campanie", arăta ziarul Universul.

Pentru Suveranii României Mari, Oradea şi Bihor au fost destinaţii constante, de plăcere, de nevoie şi chiar de oportunitate, localnicii primindu-i întotdeauna cu cele mai calde gânduri.

Bustul Regelui Ferdinand I

A fost primul monument de for public legat de Familia Regală a României amplasat în Oradea. Bustul a fost realizat de sculptorul orădean Kara Mihály la iniţiativa generalului Traian Moşoiu şi amplasat în faţa Şcolii de Cadeţi (azi Muzeul Ţării Crişurilor).

Lucrarea a fost dezvelită în 17 octombrie 1920, serbările incluzând instalarea lui Roman Ciorogariu în fruntea reînfiinţatei Episcopii Ortodoxe de Oradea şi adunarea generală a Astrei, la ceremonii participând şi istoricul Nicolae Iorga şi Mitropolitul Nicolae Bălan.

Ceremonialul a fost urmat de defilarea trupelor de vânători, infanterie, jandarmi, artilerie şi cavalerie. "După trupe au urmat delegaţii ţărani în costume splendide, în frunte cu drapel şi preoţi", nota ziarul Viitorul.

Statuia Reginei Maria

Amplasată în Piaţa Regina Maria (azi Piaţa Regele Ferdinand I), în faţa Teatrului, statuia a fost realizată de sculptorul Kara Mihály şi dezvelită în prezenţa Reginei şi a Principesei Marioara, a generalului Traian Moşoiu şi a ministrului cultelor şi artelor, Octavian Goga, în 13 octombrie 1921.

"Statuia ce se înalţă astăzi aicea este un simbol al legăturei divine între marea regină care ne-a dat încheerea epopeei noastre naţionale şi popor", rostea atunci episcopul Roman Ciorogariu.

Solemnitatea a fost urmată de o serbare a grupurilor artistice bihorene, defilarea trupelor, a elevilor şi a reprezentanţilor comunelor din judeţ.

Bustul Principelui Carol

Şi acesta creat de Kara Mihály, a fost realizat în 1924 şi amplasat pe un soclu în parcul Şcolii de Jandarmi "ca expresiune de recunoştinţă şi admiraţie a elevilor jandarmi pentru înaltul sprijin dat de A.S.

Regală luptei pentru cultura naţională", nota cu acea ocazie Revista Jandarmeriei. Bustul Principelui, viitorul Rege Carol al II-lea, a fost dezvelit în 13 iulie 1924, ceremonia fiind condusă, printre alţii, de colonelul Ion Tiureanu, profesor al Şcolii, inspectorul instrucţiei şi învăţământului şi delegat al corpului de jandarmi şi al corpului ofiţeresc.

Statuia ecvestră a Regelui Ferdinand I

Demersurile pentru amplasarea monumentului au început în 1923, acesta fiind inaugurat în 21 noiembrie 1924. Lucrarea lui Kara Mihály a luat locul statuii Regelui László I în centrul Pieţei Unirii şi îl prezenta pe Suveran călare, în uniformă militară, ţinând în mâna dreaptă bastonul de mareşal.

Soclul purta inscripţia "Ferdinand I Regele Românilor, 1924", iar basoreliefurile laterale prezentau scene din timpul trecerii Armatei române peste Tisa din 1919 şi a încoronării din 1922.

"Statuia aceasta (...) va aminti pentru totdeauna domnia glorioasă a Majestăţilor Voastre, când prin jertfele uriaşe de sânge ale vitezei noastre armate ne-a fost dat să vedem împlinit visul (...) de a trăi uniţi cu toţii într’un singur stat", cuvânta primarul Oradiei, Coriolan Bucico.

Statuia Regelui Carol al II-lea

La inițiativa lui Tiberiu Moșoiu, primarul Oradiei în 1933-1935, în Parcul Alba Iulia (azi Parcul I.C. Brătianu) a fost ridicată statuia Regelui Carol al II-lea.

Operă a sculptorului Oscar Han, aceasta a fost dezvelită în 6 iunie 1937, de Ziua Restaurației, în fața oficialităților civile și militare, a reprezentaților forurilor judecătorești, școlilor și asociațiilor culturale.

Numeroși orădeni au umplut platoul și „parcul francez” din jurul statuii care, comenta ziarul Universul, „eternizează un moment culminant din viața Domnitorului țării, de care sunt legate și prin care sunt simbolizate toate dorurile și nădejdile, toate visurile și aspirațiile noastre”.