O procedură de rutină s-a transformat, în doar 35 de minute, într-o tragedie la fostul Spital Municipal Dr. Gavril Curteanu din Oradea. Pe 23 iulie 2019, o pacientă a murit după ce acul de puncție mânuit de medicul hematolog Anna-Ileana Vereș i-a străpuns sternul și i-a perforat aorta.
După o anchetă care a trenat cinci ani și un proces deschis în toamna lui 2024, Judecătoria Oradea a pronunțat prima sentință împotriva doctoriței acuzate de ucidere din culpă în formă agravată.
Un ultim oftat
În dimineața de 23 iulie 2019, pacienta de 66 ani ajunsese la spital pentru investigații, după ce analizele prealabile indicaseră un deficit grav de celule roșii și de alte componente esențiale din sânge. Medicii i-au recomandat o puncție medulară, o procedură prin care se introduce un ac prin osul sternului pentru a recolta măduvă, în vederea stabilirii diagnosticului.
Intervenția avea să-i fie fatală. Întinsă pe spate, cu privirea spre tavan, „pacienta a oftat”, apoi a leșinat. Medicii au crezut că a suferit un atac cerebral şi au transferat-o imediat la secția de Terapie Intensivă, unde a intrat rapid în stop cardiorespirator, iar manevrele de resuscitare nu au mai putut-o salva.
Abia autopsia a arătat adevărul: nu un atac cerebral provocase colapsul. Acul de puncţie îi străpunsese sternul și îi perforase aorta, iar sângele acumulat în jurul inimii a comprimat organul vital până la oprire.
Cazul a ajuns în scurt timp în anchetă penală, iar cercetările au durat mai bine de cinci ani, fără ca reprezentanţii spitalului ori autoritățile judiciare să ofere date publicului. Detaliile au ieșit la iveală abia prin sentința pronunțată recent de Judecătoria Oradea, care a găsit-o pe dr. Anna-Ileana Vereș vinovată de ucidere din culpă.
Expertize contradictorii
Documentul consultat de BIHOREANUL dezvăluie că anchetatorii au cerut două expertize medico-legale pentru a lămuri situaţia. Prima, realizată în Oradea, a stabilit că aorta fusese lezată de acul folosit la puncție, dar vina nu a fost a doctoriţei, care respectase procedura, accidentul fiind favorizat de sternul pacientei, slăbit de celulele canceroase.
Polițiștii au cerut încă o opinie, de această dată Institutului Național de Medicină Legală, iar concluziile acesteia au fost cu totul diferite. Potrivit specialiștilor INML, lungimea ideală a acului era de 11,3 milimetri, iar protocolul spitalului impunea folosirea unui opritor care să-i permită vârfului să pătrundă doar 3-5 milimetri după ce ajungea la suprafața osului. Or, acul examinat în anchetă nu putea fi reglat la mai puțin de 3 centimetri, de cel puțin șase ori mai mult, în condițiile în care distanța dintre sternul pacientei și aortă fusese estimată la 3-5 centimetri.
Milimetri între viaţă şi moarte
Chemată să dea explicaţii, doctorița a recunoscut în fața instanței că fixase acul la 4 centimetri, adică de aproape patru ori mai adânc decât lungimea recomandată, deoarece pacienta era supraponderală, pretinzând că, oricum, reglajul nu conta, căci „medicul simte momentul în care intră în măduvă”.
Acul utilizat în ziua tragediei nu a mai putut fi examinat, căci fusese aruncat la deșeuri. Spitalul a pus la dispoziţia anchetatorilor un altul, despre care doctorița a susținut însă că provenea dintr-un alt lot, încercând astfel să evite concluzia că ar fi folosit un instrument necorespunzător. Susținerea sa a fost contrazisă ulterior de spital, care a arătat că, la data incidentului, avea un singur tip de ac pentru asemenea puncții. Cel pus la dispoziția judecătorilor.
Pe baza expertizelor, a datelor furnizate de spital și a declarației medicului, Judecătoria a considerat că instrumentul fusese „vădit necorespunzător pentru efectuarea puncției sternale”. Instanța a respins și explicația privind dotarea unității: dacă siguranța pacientei nu putea fi garantată, doctorița trebuia să oprească procedura sau să o trimită la alt spital.
N-A VĂZUT. Doctoriţa Anna-Ileana Vereș (foto) a declarat în instanță că nu a observat perforarea aortei și hemoragia, motiv pentru care, iniţial, s-a bănuit că pacienta suferise un atac cerebral. Experții în medicină legală au arătat, însă, că identificarea rapidă a erorii și intervenția de urgență a chirurgilor cardiovasculari i-ar fi oferit femeii o șansă
A mizat pe... experienţă
Instanța a explicat în motivare că un act medical presupune întotdeauna un anumit pericol, dar dacă medicul respectă protocoalele și regulile profesiei eventualitatea unui rezultat nefericit rămâne un „risc permis”. În cazul dr. Vereș, însă, încălcarea măsurilor de siguranță a transformat pericolul într-un „risc nepermis”.
„Faptul că inculpata a efectuat zilnic multiple puncţii sternale folosind acelaşi tip de instrument neconform nu poate conduce la reţinerea lipsei de vinovăţie a acesteia. Aceasta a prevăzut riscul major al intervenţiei efectuate, dar a considerat fără temei că acesta nu se va produce, mizând pe experiența sa, fără a lua măsurile de siguranță expres prevăzute în Procedura operaţională pentru puncţia medulară. Faţă de toate aceste considerente, instanţa constată că vinovăţia inculpatei este dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă”, se arată în hotărâre.
Tăcere
Dr. Anna-Ileana Vereș a fost condamnată la 2 ani de închisoare cu suspendarea executării și un termen de supraveghere de 2 ani. La stabilirea pedepsei, Judecătoria a ținut cont că nu avea antecedente penale, era bine integrată în societate și manifestase „o atitudine de regret profund” față de moartea pacientei, deși nu a recunoscut fapta. Doctorița trebuie să urmeze și un program de reintegrare socială și să presteze 80 de zile de muncă în folosul comunității.
Contactată de BIHOREANUL după pronunțarea sentinței, dr. Vereș nu a dorit să facă declarații.
Familia pacientei nu s-a constituit parte civilă și nici nu a cerut despăgubiri. Fără pretenții bănești, miza dosarului a rămas stabilirea răspunderii pentru moartea femeii. După șapte ani, Judecătoria Oradea a dat primul răspuns. Nu și ultimul, însă, căci sentința poate fi atacată cu apel.