Una dintre temele Intelighenției naționale a fost, săptămâna trecută, Raportul PISA pe 2022 (Programul pentru Evaluarea Internațională a Elevilor), al OCDE (Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică). Evaluând sistemele educaționale din 81 de țări prin testarea competențelor elevilor de 15 ani la lectură, matematică și științe, raportul arată că doar jumătate dintre adolescenții români înțeleg un text oarecare de întindere medie, pot rezolva situații matematice simple și explica elementare fenomene fizice, chimice, biologice.
Dacă reacția Ministerului Educației a fost jenantă, ministra vorbind despre „reziliență” fiindcă rezultatele au fost similare cu cele din 2018, societatea s-a arătat de o indiferență vecină cu autismul. Ligia Deca a spus, practic, că suntem la fel de proști ca acum un cincinal, dar sindicatele dăscălimii, asociațiile de părinți și consiliile elevilor nu s-au băgat în dezbateri.
O noutate? Nu prea. Noutate este, în schimb, prăbușirea sistemelor educaționale din toată Europa, raportul indicând o „scădere fără precedent” în Germania, că lăudata Finlandă a ajuns campioană la regres, iar mândra Franță a devenit, pur și simplu, mediocră, după cum se exprimă analiștii educaționali ai OCDE.
Unul din ei, Eric Charbonnier, nuanțează interesant, avertizând că „nu investițiile mari, deși sunt importante, explică performanța” (apropo, Estonia e fruntașa clasei în Europa), și că „lumea nu mai este împărțită între națiuni bogate și educate și, respectiv, sărace și needucate”. Decepționant, pesemne, pentru sindicalismul din învățământul românesc, cel mai puternic, care nu știe decât să ceară cei 6% magici din PIB. Or, căderea unor națiuni bogate contrazice teza că vom avea o școală mai bună doar - sau neapărat - cu mai mulți bani.
Un fost ministru, Mircea Miclea, bun, susține că învățământul românesc are nevoie de „soluții remediale”, dar cine să „mediteze”, deodată, cohorte de corigenți? Aceiași profesori care au obținut aceste rezultate? Mai bine plătiți, ar fi mai pregătiți, mai dedicați, mai eficienți? Ar refuza cardurile cadou de la părinți, parfumurile ori excursiile prin Europa și nu le-ar mai da 10 sau FB plozilor, ci i-ar învăța carte? Dar câtă carte știu ei, în primul rând?
De ce nu ar fi mai vindecătoare soluțiile clasice, care au ridicat România din noroi, care au făcut ca atâți fii ai satelor să devină savanți și cărturari? Soluțiile de tip Spiru Haret, care a introdus examen de capacitate pentru profesori și de admitere în învățământul secundar, care predica „Non multa, sed multum”, nu mult, ci substanțial (pe înțelesul contemporanilor, nu toceala, ci înțelegerea trebuie urmărită), căci scopul examenelor nu e „ca absolvenții să dovedească gradul cunoștințelor, ci să demonstreze influența studiilor efectuate asupra formării și dezvoltării gândirii lor”.
Iată-ne că, după ce am tot desființat examene, inclusiv cele de treaptă din licee și admitere în facultăți, maimuțărim Europa, mai ales în eșecuri. Acum ne târâm la coada ei, ca o ariergardă tot mai incompetentă, adică mai neputincioasă.