O expoziție care face înconjurul Europei le dă românilor ocazia să afle mărturii dramatice făcute de 60 de europeni, victime ale unor abuzuri suferite în copilărie.
„SHAME – European Stories” (Rușine – Povești europene) este organizată de Justice Initiative (Inițiativa pentru Dreptate), un grup de ONG-uri care militează pentru o directivă europeană care să le asigure compensații copiilor care au suferit abuzuri, sub ochii nepăsători ai statelor în care s-au născut.
Printre cele 60 de portrete expuse în stația de metrou de la Piața Unirii (ieșirea spre Bulevardul Dimitrie Cantemir) se numără și cel al Sîrmancăi Beladi, femeia din Bihor care a supraviețuit lagărului de la Cighid.
Când și-a văzut portretul expus în cea mai aglomerată stație de metrou din București, Sîrmanca a izbucnit în lacrimi. „Poate acum toți oamenii care vor trece pe-aici vor râde de mine”, a mărturisit ea. În schimb, așa cum spune și titlul expoziției, alții ar trebui să fie rușinați...
Povești europene
Aflată sub patronajul Consiliului Europei, expoziția „SHAME - European Stories” a fost inaugurată miercuri, în prezența a zeci de persoane, inclusiv a lui Guido Fluri, elvețianul care a fondat Justice Initiative și care militează pentru o directivă europeană în favoarea victimelor din orfelinate. Au mai participat oficiali din București, demnitari, reprezentanți ai unor ambasade, persoane cu funcții de conducere în instituții sau ONG-uri.
La vernisaj a mers și Sîrmanca Beladi (cu numele de dinainte de căsătorie Fekete), o bihoreancă acum în vârstă de 37 de ani. Ea s-a numărat printre supraviețuitorii găsiți la căminul Cighid în 1990, când în urma unui reportaj făcut de televiziunea Der Spiegel, o lume întreagă a aflat că locul unde trebuiau să fie îngrijiți copiii nedoriți era, de fapt, un lagăr în care erau trimiși să moară, așa că erau ținuți în frig, întuneric, acoperiți de propriile fecale, flămânzi și bolnavi.
4 din 60
Pe unul dintre holurile lungi ale stației de metrou din Piața Unirii, București, în zgomot de garnituri care frânează, 60 de europeni privesc spre trecători. Portretele lor, redate pe fundal negru și în tablouri de mari dimensiuni, sunt dovada că nicăieri în Europa copiii nu au fost în siguranță.
Cele 60 de persoane sunt din mai multe țări și au în comun suferința. Toți au fost victimele unor abuzuri în copilărie, petrecute în orfelinate ori în familiile care trebuiau să le ofere grijă și afecțiune: Susanne este o austriacă în vârstă de 59 de ani care a fost abuzată sexual, fizic și psihologic într-un centru de plasament în care a ajuns pe când avea 7 ani; Alessandro, 24 de ani, Italia, a fost abuzat sexual pe când era un băiețel în oratoriu; Monique, 56 de ani, Olanda, a fost victima unei adopții forțate, deși tatăl ei n-a vrut să o abandoneze...
Printre cei 60 se numără și patru români, toți abuzați în centre de plasament sau orfelinate. Pe lângă Sîrmanca, se mai regăsesc Andreea (21 ani), Vasile (41 ani) și Cosmin (22 ani).
Victimă rușinată
Ajunsă la expoziția de la metrou cu întârziere, după ce cursa Tarom Oradea-București a pornit cu aproape două ore mai târziu decât ora programată, pentru Sîrmanca momentul în care și-a văzut portretul expus a fost unul copleșitor.
„Vânată” de jurnaliștii bucureșteni, care au înconjurat-o cu camere de filmat și aparate de fotografiat în timp ce se privea pe ea, bihoreanca a izbucnit în hohote de plâns. „Mă uit la poză și văd o femeie puternică, dar este și greu să mă privesc așa”, a declarat ea BIHOREANULUI, mărturisind că își amintește subit întunericul, foamea și strigătele de la Cighid.
Chiar dacă conștientizează că a fost o victimă a unor angajați care trebuiau să îngrijească copiii, când de fapt îi condamnau la moarte, Sîrmanca se întreabă dacă cei care îi vor privi fotografia în București o vor înțelege sau, măcar, vor încerca. „Mă gândesc că poate oamenii care vor trece pe-aici vor râde de mine, nu vor ști de ce e poza mea aici”, a spus femeia.
(sursa foto: Inquam Photos / Sabin Cirstoveanu)
Ca doi prieteni vechi
Sîrmanca a depășit momentul îmbrățișată de Guido Fluri, elvețianul care a fondat Justice Initiative și care, după ce el însuși a fost victima unor abuzuri în copilărie, acum vrea ca țările europene să recunoască traumele provocate unor copii, să le ceară scuze și să le ofere o compensație, fie că este bănească, fie că le asigură tratamente care să-i ajute să ducă o viață normală.
Sîrmanca și Guido s-au cunoscut anul trecut, când bihoreanca a fost invitată să depună o mărturie privind experiența ei la Strasbourg, în fața Consiliului Europei, iar revederea între cei doi, la București, a fost emoționantă.
S-au îmbrățișat lung, ca doi prieteni vechi, iar Sîrmanca i-a arătat „amuleta” ei: o castană pe care elvețianul i-a dat-o, la Strasbourg, și pe care bihoreanca o păstrează ca pe un cadou de preț. Fluri a fost impresionat că Sîrmanca a păstrat banalul fruct care, pentru ea, este dovada că o femeie săracă din România are ceva în comun cu un bărbat bogat din Elveția...
„Să răspundem răului cu bine”
„Zeci de mii de victime ale abuzurilor din toată Europa trăiesc printre noi. Până în prezent, aceste victime suferă din cauza abuzurilor care s-au întâmplat în trecut. În majoritatea țărilor, nu a avut loc o confruntare serioasă cu abuzul. România nu este o excepție. România are șansa de a acționa proactiv. România poate deveni un model de abordare a istoriei și de a aduce dreptate victimelor”, a spus Guido Fluri, în discursul lui din cadrul vernisajului.
Drama victimelor din România este cu atât mai mare cu cât suferința lor nu a contat nici în fața legii. Pentru dreptatea copiilor de la Cighid, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICMER) a făcut o plângere penală încă din 2017, dar supraviețuitori precum Sîrmanca Beladi nici măcar nu au fost audiați încă.
„Acum, la aproape 33 de ani de la Revoluția Română și de la momentul în care supraviețuitorii Căminelor-spital au fost eliberați din tenebroasele ziduri ale morții, avem datoria morală, chiar și tardiv, să le recunoaștem statutul de victimă a regimului comunist și să le oferim sprijin în vindecarea traumelor trăite. Să răspundem răului cu bine, să facem poveștile lor cunoscute, să ne unim eforturile pentru repararea trecutului injust”, a spus, în cadrul vernisajului, Daniel Șandru, președintele IICMER.
Până când?
Un discurs emoționant a avut Vișinel Bălan, vicepreședintele Autorității Naționale pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție, care a mărturisit publicului că este la rândul său un supraviețuitor al sistemului public, petrecând 26 de ani în orfelinate și case de copii.
„Cred că e important să ne asumăm cu demnitate că poveștile noastre nu sunt povești despre victime, suntem niște supraviețuitori. (...) Aseară, în timp ce eram într-o discuție cu colegi supraviețuitori de-ai mei, am primit un telefon în care mi s-a spus că un alt coleg s-a sinucis, un copil de 16 ani. Tot cu măsură de protecție (n.r. într-o instituție publică). Am sentimentul că nu reușim să tratăm cu reală responsabilitate suferința pe care colegii mei o au astăzi, care sunt în măsuri de protecție, cu atât mai mult trauma care există în sufletele fiecăruia dintre noi, cei care am trecut prin experiența caselor de copii, orfelinate, leagăne”, a declarat Bălan, insistând că atrocitățile trebuie condamnate, dar mai ales oprite, pentru că se petrec și azi în centrele de plasament din România.
Petiție online
La finalul vernisajului, invitații și-a asumat, simbolic, că vor duce mai departe poveștile supraviețuitorilor, semnând sub exponate. Sub portretul Sîrmancăi, unul dintre semnatari a fost ambasadorul Germaniei, Peer Gebauer, care i-a și spus bihorencei, în limba română, că o admiră și o încurajează.
Cei care vor să militeze pentru prevenirea abuzurilor asupra copiilor pot semna o petiție online disponibilă aici: http://justice-initiative.eu/ro/petition.
Expoziția itinerantă „SHAME - European Stories” a debutat anul trecut, în cadrul Bienalei de la Veneția, și a fost expusă în octombrie 2022 în clădirea Consiliului Europei din Strasbourg.
În București, expoziția va fi activă timp de o lună, în perioada 15 februarie - 15 martie.