Mii de credincioşi greco-catolici şi ortodocşi orădeni au participat sâmbătă noapte la slujba de Înviere.
"Veniţi de luaţi Lumină!"
Vremea blândă de primăvară a încurajat oamenii să iasă din case şi să se adune în jurul lăcaşurilor de cult.
Printre primele chemări la rugăciune s-au auzit în jurul orei 22 din sanctuarul eparhial greco-catolic Maica Domnului din parcul Olosig.
Pâlcuri de orădeni, printre care mulţi părinţi cu copii, străbăteau aleile din toate direcţiile, ca o maree de umbre tăcute.
"Veniţi de luaţi Lumină", se auzea chemând din întuneric vocea vicarului eparhial Mihai Vătămănelu.
La scurt timp după începerea slujbei, în curtea lăcaşului de cult, ornată cu ghirlande, un val de foc a străbătut noaptea, întinzându-se lumină din lumină.
"Hristos a înviat!", "Adevărat a înviat", își spuneau credincioșii, în sunet de bătaie de toacă.
Foto: Szilagyi Lorand
Nevoie de iubire
Circa 500 de greco-catolici au înconjurat biserica franciscană cântând "Hristos a înviat" înainte de a intra.
"Pentru a înţelege Învierea avem nevoie de iubire, dacă iubeşti o persoană o cunoşti", a spus vicarul eparhial, care a continuat arătând că "credinţa este a celui care priveşte cu iubire şi până la urmă pricepe".
Primele bătăi de clopot au răsunat peste Oradea în jurul orei 22, după tăcerea de moarte instalată în Joia Mare, iar biserica a fost neîncăpătoare.
Cele circa 50 de coşuri acoperite cu ştergar pline de bucate aduse de credincioşi să fie sfinţite pentru masa de duminică au umplut locul de miros de sărbătoare, afumătură şi vin.
La fel ca la catedrala Sfântul Nicolae, din centrul oraşului, unde a slujit un sobor de preoţi condus de episcopul greco-catolic de Oradea, Virgil Bercea, slujba de Înviere s-a încheiat în jurul miezului nopţii.
Credincioşii greco-catolici au început să se răspândească spre case întâlnindu-se pe drum cu fraţii ortodocşi care se îndreptau spre biserici.
Și bisericile din Centrul Oradiei au fost pline de oameni. Foto: Ovi D. Pop
Revărsarea luminii...
În jurul orei 12 noaptea, platoul din faţa fostului spital municipal (azi parte a Județeanului), scufundat în întuneric, era plin de lume (imaginea principală). La miezul nopţii, în jurul bisericii Sfântul Spiridon erau adunaţi circa o mie de credincioşi. Şi încă veneau.
Marea de oameni a fost despărţită în două de soborul condus de părintele Ciprian Mega, care înconjura biserica în frunte cu icoana Învierii Domnului.
Foto: Szilagyi Lorand
"Hristos a înviaţi din morţi...", au cântat, ca un ecou al greco-catolicilor, și credincioşii ortodocşi. Parcă băgate în priză, sute de luminări s-au aprins într-un spectacol de lumină, aproape simultan, spălând de umbre mulţimea din jurul lăcaşului de cult. "... cu moartea pe moarte călcând", a răsunat în inima cartierului Rogerius.
"Astăzi primim lumina din mormântul lui Isus Hristos, de pe masa sfântului altar, dar va veni vremea când vom primi lumină din propriul mormânt", a predicat parohul Mega în cuvântul de îndreptare ţinut în uşa bisericii.
"Pentru fiecare dintre noi va exista o zi în care vom fi loviţi de revărsarea luminii lui Dumnezeu", a spus părintele. Iar cuvintele sunau mai mult promiţător decât sentenţios...
Generaţie în blugi
Una dintre cele mai noi din Oradea, și biserica „Sfântul Spiridon” s-a dovedit neîncăpătoare pentru credincioşi. Oamenii au stat inclusiv pe scări. "Vă rog să stingeţi, cu toţii, luminile. Nu vrem să vă ardeţi", le-a cerut acestora nea' Nicu, unul dintre oamenii bisericii.
Oamenii s-au conformat căutându-şi locul în lăcaşul de cult. Majoritatea tineri şi foarte tineri, credincioşii păreau degajaţi ca la o întâlnire cu un prieten, judecând după hanorace şi blugi. Singurii care purtau sacou erau îngrijitorii bisericii. "La noi lumea este mai relaxată", a explicat bătrânul.
"Hristos a înviat!"
Oamenii au urmărit slujba din scaunele lor sau rezemaţi de pilonii bisericii. Scările care duceau la balcon au fost pline de copii aşezaţi pe trepte ca la cenaclu cu spinările proptite de pereţi şi faţa îndreptată spre altar.
Inima bisericii s-a umplut de voci adolescentine cântând pe ritmuri bizantine, atipice locului, imnuri pascale. Aşezaţi pe băncile de lângă perete, ici şi colo, micuţi îmbrăcaţi ca păpuşile în haine de duminică urmăreau slujba cu ochii închişi tresărind jenaţi când corul se înteţea cântând "Hristos a înviat".
Slujba a durat până după ora 3 dimineaţa, când credincioşii, încolonaţi pe trei rânduri, s-au împărtăşit din potirele ţinut la piept de preoţii ieşiţi în faţa altarului.
"La noi, aşa e obiceiul... După slujbă, se împărtăşeşte toată lumea", a mai explicat nea' Nicu.
La încheierea Sfintei Împărtăşanii, odată cu împărţirea Paştilor înmuiate în vin, biserica s-a golit de lume în câteva minute.
În jurul orei 3.30 pâlcuri de credincioşi se îndreptau spre case amestecându-se cu orădenii care veneau de la Biserica Sfântul Apostol Andrei din strada cu acelaşi nume, unde a oficiat episcopul Oradiei, Sofronie Drincec.
În noapte începeau să se audă ciripiri de păsări mirate de atâta activitate în prag de zorii zilei.
Hristos a înviat!