În cadrul bugetării participative, o asociație a cerut ca străzile din centrul istoric al Oradiei să fie inscripționate și cu vechile denumiri. Ar fi, spun ei, o lecție de istorie și o formă de recuperare a trecutului. Primăria a tratat problema într-un mod pur românesc: a lăsat neschimbate denumirile străzilor, doar că pe plăcuțe acum apar cuvintele: str., utca și street, în trei limbi, că așa-i democratic. O soluție inutilă, chiar ridicolă, bani aruncați pe fereastră.
Eu înțeleg reticența Primăriei în fața acestui subiect sensibil, pentru că, într-adevăr, dacă deschizi cutia Pandorei, s-ar putea să te trezești cu o grămadă de probleme. De-a lungul istoriei frământate a acestor locuri, străzile Oradiei au purtat nume „ilustre”, tip Hitler, Mussolini, Stalin, Malinovski, Vîșinski, Antonescu.
A încerca să pui astăzi asemenea nume pe plăcuțe este inacceptabil. Sigur că există numeroase personalități maghiare care au dat numele străzilor orădene fără ca acestea să fie contestate prin faptele lor. Numai că - n-avem ce face, ăștia-s oamenii - se vor trezi patrioți verzi de toate etniile să mâzgălească numele care nu le plac.
Iar dacă ar fi să fim scrupuloși și să trecem toate denumirile avute de străzile cu pricina în decursul secolelor, în afară că ne-am trezi cu niște „plăcuțe” de 10 metri pătrați, ar trebui să acceptăm și niște nume odioase care au dat foc secolului XX.
Din punctul ăsta de vedere, americanii sunt mult mai practici și, ca să nu existe prea multe bătăi de cap, numerotează străzile. Și noi am putea face la fel. Bunăoară, Parcul 1 Decembrie ar putea deveni Parcul 1/12, la fel, Parcul 22 Decembrie ar deveni 22/12, după ce nu cu mult timp în urmă a fost 30/12...