Unul dintre principiile definitorii ale comunismului postula că toate bunurile aparţin "întregului popor" şi toţi membrii societăţii trebuie să beneficieze de acelaşi statut social şi economic. "De la fiecare după capacităţi, fiecăruia după necesităţi" însemna că statul ia de la toţi cetăţenii în mod egal şi redistribuie tot în mod egal.
Mă îndoiesc că asemenea teorii sunt cunoscute de puţin şcoliţii membri ai Guvernului de acum (şi ca din ultimele decenii, de fapt), însă cu toate astea le aplică.
O recentă dovadă este decizia de vinerea trecută a guvernanţilor de a împărţi prin Ministerul Dezvoltării suma de 476 milioane lei, din Fondul de Rezervă al Guvernului, în mod egal, consiliilor judeţene şi municipiilor reşedinţă de judeţ, pentru a acoperi din costurile serviciilor de asistenţă socială şi pentru protecţia copilului, respectiv datorii ale serviciilor de termoficare.
Potrivit algoritmului egalitarist, Consiliului Judeţean Bihor (judeţ cu circa 605.000 locuitori) i-au revenit 6,5 milioane lei, la fel cât instituţiilor similare din Cluj (judeţ cu peste 702.000 locuitori), Ilfov (sub 400.000 locuitori), Botoşani (mai puţin de 415.000 locuitori) ori Timiş (peste 760.000). La fel, Primăriei Oradea (225.000 locuitori) i-au fost date 5 milioane lei, cât municipalităţilor din Braşov (275.000 locuitori), Alexandria (45.000 locuitori), Sfântu Gheorghe (56.000) ori Baia Mare (123.000 locuitori) şi aşa mai departe.
Altfel spus, indiferent de demografie, dar mai ales de numărul persoanelor care beneficiază de servicii sociale, sumele alocate judeţelor sunt egale, aşa cum şi cele date municipiilor reşedinţă de judeţ, indiferent de populaţie şi în special de problemele sistemelor de termoficare, sunt tot egale. Asta chit că unele dintre municipii (de pildă Alba Iulia, Sibiu, Bistriţa, Baia Mare etc) nici măcar nu mai au sisteme de termoficare centralizate, iar cetăţenii îşi plătesc singuri încălzirea, la preţuri peste cele din oraşele unde sistemele centralizate nu au fost abandonate.
De fapt, guvernanţii împart sărăcia (476 milioane lei înseamnă sub 100 milioane euro) în mod egal, să ajungă la toată lumea, fără a ţine cont dacă vreun judeţ şi municipiu au făcut ceva ca să iasă din sărăcie. De pildă, dacă au cernut corect numărul aşa-numiţilor "asistaţi social", dacă au aplicat politici publice menite să faciliteze traiul acestora, respectiv dacă au luat măsuri pentru a moderniza sistemele de termoficare, de a le mări randamentele energetice şi de a le reduce pierderile de pe reţele.
Bineînţeles că asemenea tratamente egalitariste nu vor stimula nici politicile sociale sănătoase, nici pe cele de investiţii în termoficare rentabile, pentru că fiecare baron de judeţ ori primar de municipiu va şti că la începutul fiecărei ierni guvernele vor "sări" cu bani cât să peticească nevoile de moment. Cerc vicios în care locuitorii sunt captivi ca hamsterul pe roată, care aleargă întruna şi nu ajunge nicăieri.