Există instituții ale statului create exclusiv pentru a plăti salarii angajaților. Un spital care, de fapt, triază pacienții pentru a fi trimiși în centrele de județ are doar rolul de a-și plăti doctorii și asistentele.
Există orașe cu 2.000 de locuitori în care cel mai mare angajator e Primăria și în care nu se întâmplă nimic altceva decât se semnează state de plată. Mai avem și licee în care an de an nici un absolvent nu ia bacalaureatul. Pentru ce mai funcționează respectivele unități? Pentru a-i școli pe copii sau pentru a-i plăti pe profesori?
Și Sorbonica a avut o perioadă în care fondul de salarii era egal cu bugetul instituției. Și care era responsabilitatea unui dascăl? I se luau gradele? I se tăia din salariu dacă produsele activității lor, absolvenții, nu-și valorificau diplomele pe piața muncii? Nici vorbă!
Priviți modalitățile de alegere a rectorilor! Nicio universitate din țară nu a acceptat criteriul competitivității adevărate. Așa cum e făcută legea, este imposibil ca rectori de la Harvard sau Cambridge să poată presta în România, pentru că așa au votat cadrele didactice: rectorul să fie ales dintre ei. Dacă le merge bine lor, de ce să se mai schimbe ceva?
Or, chiar nu s-a găsit niciun profesor universitar din Oradea să-l concureze pe actualul rector? Măcar din invidie personală, dacă nu din orgoliu profesional.
Prin legi făcute cu dedicație pentru boierii din facultăți, practic poți sta la cârma universității câte mandate vrei. Domnul rector Bungău va putea marca 25 de ani la conducerea Universității orădene. E aidoma unui faraon, singura noastră consolare fiind că, în vechime, faraonii erau îngropați cu toată suita. Probabil că numai așa se va reforma și Sorbonica.