Vă mai amintiţi bancul care circulă tot la patru ani, cu alegerile care în România se fac doar pentru a stabili cu cine guvernează UDMR? În Bihor e pe cale să apară altul: alegerile se fac ca să se ştie pe cine a bătut Bolojan.
Din 2008, de când s-a angajat la Primăria Oradea, adversarii săi au avut cam o singură strategie: Încurcă-l, Doamne! Şi, când nu s-a încurcat el însuşi singur în noianul de proiecte pe care le-a lansat, toate realizate - unele, cum singur recunoaşte, departe de a fi perfecte -, l-au încurcat ei. Nu aşa a picat, vă mai amintiţi, proiectul Oradea Mare?
Cu toate astea, ce să vezi? Dacă în 2008 a câştigat Primăria cu 50,3%, o premieră în condiţiile în care până atunci în Oradea se practica în două tururi acelaşi "joc de societate" (pe primul îl câştiga UDMR căci românii nu se osteneau la urne, la al doilea se trezeau şi-l scoteau câştigător "pe-al nostru, ca să nu iasă ungurul"), în 2012, primarul-pedeapsă, în loc să fie alungat, a obţinut 66,08%. După încă patru ani, în 2016, în ciuda trolilor, lua şi mai mult: 70,9%. Şi asta într-un oraş cu un sfert din populaţie de etnie maghiară şi în pofida aurei de "mâncător de unguri".
În 2020 adunase suficiente realizări cât să iasă la pensie din Primărie, dar a ales s-o lase altuia, mai tânăr, iar el să cureţe grajdurile lui Augias şi la Judeţ. Toate partidele s-au opintit contra lui, şi de stânga, şi de etno-business, şi de dreapta, şi tot a câştigat, cu 61,51%. Şi, în loc s-o ia domol, s-a pus să facă, alert, fix ce spusese în campanie, asumându-şi toate consecinţele, de la cele de după aerisirea organigramei uriaşe, pline cu trântori, la efectele exproprierilor pentru noile drumuri.
Iar acum, surpriză: în loc să fie terminat, e cotat cu 74%! De ce se întâmplă asta? Urmărindu-l din 2004, când era cel mai încruntat consilier judeţean, dar singurul care citea la virgulă proiectele de hotărâri, am observat că omul e nu doar bine intenţionat şi tenace, ci şi, pur şi simplu, organizat. Îşi planifică meticulos tot ce are de făcut, nu doar de azi pe mâine, ci şi de azi pe anul viitor şi de anul ăsta pe următorii patru, şi verifică permanent dacă-i în grafic. Şi nu trage singur, ci cultivând colaboratori dintre care măcar unul să-i poată urma.
Dacă ceilalţi politicieni, nu doar din Bihor, ci din ţară, nu au succes nici în alegeri, nici în administraţie, ori îl au astăzi şi mâine devin deja trecut, este nu pentru că n-au tot un creier, o inimă şi două mâini, ci pentru că, de bună seamă, nu le folosesc. Cel puţin nu spre binele public.
Reţeta de a-l bate pe Bolojan nu e să-l demolezi, ci să-l copiezi dacă vrei să-l întreci. Într-o ţară de plagiatori, ar fi singurul mimetism cu folos nu doar pentru politicieni, ci şi pentru cetăţeni. Dar ce altceva să aştepţi de la nişte concurenţi care, iată, în Bihor nici măcar sondaje nu şi-au făcut, deşi ştiau că vin alegerile şi oricum le pică banii de la stat în cap pentru munca de partid? Pentru politicienii care merg la plesneală, după gaşcă sau după cum bate vântul, Bolojan rămâne un anti-model. Dacă nu învaţă nimic de la el, cum să-l depăşească?