Ce-i drept e drept: când obținem succese în domeniul educației, trebuie să le remarcăm. Nu e vorba că a intrat Sorbonica în topul 1000 Shanghai al universităților de pe mapamond, nici că s-a făcut vreo mare descoperire, în afară de descoperirea acoperișului Bibliotecii Universitare. Și nici de faptul că, după mărirea salariilor dascălilor, procentul de analfabeți funcțional al elevilor a ajuns mai scăzut decât cel al profesorilor. E vorba că în Bihor, începând cu acest an școlar, nu mai există nicio școală cu WC-ul în curte!
Sigur că prin alte județe știrea senzațională ar fi că s-a inaugurat prima școală care nu are buda-n curte, dar noi am depășit deja cu mult acest stadiu.
Și, totuși, de ce a durat așa de mult să rezolvăm această problemă jenantă? Poate fiindcă guvernanții nu consideră asta o problemă stringentă, poate fiindcă dascălii n-au făcut niciodată grevă pentru condițiile mizerabile din școli, ci exclusiv pentru propriile salarii.
În Oradea există licee nevoite să lucreze în două schimburi, în timp ce pe la țară se construiesc școli în satele unde nu mai sunt copii, iar asta ca să poată primarii bifa realizări în timpul campaniei electorale. Semn că, după ce că suntem săraci, mai suntem și proști. Sau poate e invers: de-aia suntem săraci pentru că suntem proști.
La ora actuală, diferențele dintre școlile de la țară și cele din Oradea sunt uriașe. În capitala județului, școlile se luptă să se doteze cu table inteligente, în timp ce în mediul rural abia acum s-a inventat apa curentă la toaletă. La oraș se strânge crema dascălilor, iar prin sate predau suplinitori sau dascăli are au luat nota 1 și jumătate la examenul de titularizare.
Elevii din mediul rural sunt net defavorizați față de colegii de generație din orașe, și asta nu pentru că sunt mai proști, ci pentru că nu beneficiază de aceeași educație. Nu întâmplător, Inspectoratul Școlar are în plan ca dascălii de la Gojdu sau Eminescu să le predea elevilor de la țară. Din păcate, lecțiile online și-au dovedit ineficacitatea pe vremea pandemiei.
Ar fi mai bine ca școlile să se concentreze în zonele urbane, deservite de profesori bine pregătiți. Câștigurile ar fi uriașe. Am salva generații de elevi din mediul rural care se pierd din pricina sistemului. Elevii din medii defavorizate ar putea beneficia nu doar de un învățământ performant, dar și de condiții de viață mai bune, cu trei mese asigurate pe zi.
În plus, nici n-ar mai trebui ca, după ce-și bat capul cu prostiile îndrugate de suplinitori beți și necalificați, odată ajunși acasă să fie puși la munca câmpului de niște părinți care nu dau doi bani pe carte.