Biserica locală a intrat în fibrilații când a auzit că preotul Ciprian Mega, care s-a luat de sutană cu reprezentanții Satanei în amvon, va lansa un film în care dezvăluie laturile ascunse ale slujitorilor altarului. După ce am văzut filmul, mi-am dat seama că onor preoților le-a cam țâțâit fundul degeaba, căci aspectele atinse din viața Bisericii sunt mai degrabă financiare și nu sentimentale.
Așa că, sfințiile voastre, îndemnați junii să vină să vadă filmul, dacă nu aveți curajul să proiectați pelicula prin biserici și catedrale!
Să stai două ore jumătate la un film românesc fără o clipă de plictiseală e în sine o performanță. Iar filmul are un curaj nebun nu doar pentru că ne scuipă adevărul în față, despre ce oameni suntem, ci și pentru că realmente e un act de curaj să faci un film în perioada în care producțiile românești de referință sunt Teambuilding și alte asemenea producte în care se înjură vârtos.
Actrița din rolul principal, Corina Moise (foto dreapta), este nemaipomenită. Figura ei îmi aducea aminte de cineva și într-un final mi-am dat seama că seamănă leit cu femeia din pictura lui Constantin Rosenthal, ”România Revoluționară” (foto stânga). Corina nu e o Laura Codruța Koveși, ci România însăși, cea abuzată, uneori la propriu, de un gangster american, de o corcitură sovietică, de o perversă Uniune Europeană și, evident, de șleahta de românași verzi, ospitalieri și credincioși nevoie mare.
M-am bucurat să-mi văd orașul în fundalul poveștii, deși cred că a jucat de fapt și un rol, nu tocmai secundar. Măcar din patriotism local, dacă nu de dragul unei povești foarte bine scrise, ar trebui ca orădenii, inclusiv îndrăgitul actor Richard Balint, să meargă să vadă filmul.
Oare părintele Ciprian Mega e în pericol din cauză că a arătat tarele colegilor de breaslă? Eu sper că nu. Chiar cred că dușmanii săi nu-l vor ataca, fiindcă e peste puterea lor de înțelegere să te comporți așa fără să ai pe cineva în spate. La fel cum mulți atleți ai creștinătății au pe cineva în spate, numai că la propriu.
Închei cu memorabilul discurs al lui Dorel Vișan, care joacă rolul unui primar cu cinci mandate la activ, dintre care unul de arestare: ”România nu se va face bine”. Întrebarea mea este când a fost totuși vreodată România bine?