Nu de mult, am aflat de cel mai consistent act de vandalism din Oradea: toaletele minune din coridorul de pe Barcăului au fost făcute praf, paguba ridicându-se la peste 15.000 de euro. În loc ca gestul să fie veştejit de opinia publică, s-au găsit voci care să critice faptul că am luat toalete atât de scumpe.
Sigur că unii ar fi dorit să WC-urile să fie nişte gropi săpate în pământ care să aibă în preajmă coceni şi frunze de brusturi pe post de hârtie igienică. Sau să aplicăm metoda oltenească cu doi pari, de unul te ţii şi cu celălalt te aperi de câini. Eu zic că e momentul să scăpăm de tradiţiile astea medievale şi să intrăm în Europa, chiar dacă numai cu toaletele.
Din păcate, strategia Primăriei de a reduce numărul poliţiştilor locali, pe motiv că salariile costă mai mult decât repararea actelor de vandalism, este complet eronată. Chiar dacă financiar ar fi aşa, trebuie să punem la socoteală și disconfortul orădenilor până când vine cineva şi face cuvenitele reparaţii.
Nici montarea camerelor de luat vederi nu poate suplini tăria pulanului de poliţist. Camerele de obicei sunt de proastă calitate, iar când vrei să vezi înregistrarea constaţi că de multă vreme aparatele sunt defecte. Nemaivorbind că băieţi cu pumnul mai mare decât creierul pot liniştiţi să-şi pună o mască pe respingătoarea mutră.
E un caz tipic în care economiile se întorc însutit împotriva noastră. Sigur că şi paznicii, şi Poliţia Locală au limitele şi metehnele lor. E inutil să angajezi oameni trecuţi de a treia tinereţe, cu 4 metri de elastic la bughigăi şi cu mai multe urechi decât dinţi. Oraşul nostru trebuie să arate mereu ca o fată gata de măritat, dacă ne numim zonă turistică. Aşa că angajaţi mai mulţi poliţişti, capabili să asigure un climat de siguranţă în tot oraşul!
Măsurile administrative, adică amenzile uriaşe, s-ar putea să-i lase reci pe vandali, ori pentru că sunt minori şi paguba e achitată de părinţi, ori poate pentru că n-au nici bani, nici loc de muncă, nici griji. Pentru ei, cea mai mare pedeapsă este să-i trecem în panoul de onoare al imbecililor de lângă noi. De ce am încerca să protejăm identitatea unor indivizi care se tem mai mult de o postare pe reţelele de socializare decât de trei bastoane peste spinare şi 5.000 de lei amendă?