E clar că s-a dereglat grav clima și, chiar dacă de acum înainte vom fi cuminți și nu vom mai atenta la stratul de ozon, nu vom mai polua planeta, nu vom mai împuți aerul cu noxele de la automobile, tot va mai fi nevoie de jumătate de secol pentru ca temperatura planetei să scadă.
După ce că ne coacem la peste 40 de grade, apar tot mai des și fenomene meteo periculoase. La Aeroport, vântul era să ajute un avion să decoleze fără motor, iar un gard proaspăt amplasat era și el pregătit să ajungă la București pe calea aerului. Să mai zică cineva că nu avem zboruri din Oradea...
Nu a trecut decât un an de la marele carnagiu forestier din parcurile orașului și, iată, apar alte furtuni violente. Se cer măsuri urgente, dar și decizii care au nevoie de timp să poată fi aplicate, dacă vrem să mai fim în siguranță.
Panourile publicitare și gardurile trebuie înfipte temeinic în beton, acoperișurile blocurilor fixate cu simț de răspundere și verificate, cam tot ce riscă să fie luat pe sus trebuie ancorat, iar arborii șubrezi trebuie pur și simplu îndepărtați. Că tot sunt parcurile în reabilitare, ar trebui să nu se renunțe la splash-uri, să se amenajeze țâșnitori, lacuri, bălți și fântâni și, bineînțeles, să se planteze arbori la greu.
Dacă începem acum, împădurirea Oradiei va dura cel puțin 15-20 de ani, așa că trebuie să ne gândim și la alte soluții. Pădurea de la Săldăbagiu, de pildă, ar putea fi integrată în traseele de plimbare a orădenilor, dar pentru asta e necesară asfaltarea străzii Gh. Doja. Eu revin la ideea ca uzina de apă să fie mutată la Fughiu, iar spațiul rămas, cam 290 de hectare, să devină un loc de odihnă pentru orădenii copleșiți de căldură.