În fitness, ca în căsătorie, nu poți să trișezi și să aștepți ca apoi lucrurile să meargă. Prima condiție este să fii sincer și să îți apreciezi corect condiția fizică în care te afli. Pentru ego, probabil că e folositor să te vezi ca Jason Momoa în Game of Thrones, în timp ce tu ești Danny DeVito în Twins, dar pentru fizic este cea mai sigură cale spre o accidentare. Realitatea are prostul obicei de a te plesni dacă se prinde că o ignori...
Pro și contra
Acum o lună, când le-am cerut orădenilor votul pentru proiectul privind dotarea cu helcometre a Parcului Olosig, în cadrul campaniei de bugetare participativă organizată de Primăria Oradea pe portalul activ.oradea.ro, m-am raportat la nivelul Danny de Vito.
Rețelele de socializare au reacționat prompt. „Toate parcurile orădene au nevoie de dotări pentru sport”, au protestat unii orădeni, pe drept cuvânt.
Comentatorii au ignorat, probabil din neștiință, că regulamentul de bugetare participativă impune, ca regulă eliminatorie, ca fiecare proiect să se refere la o zonă exactă. „Vrei o bancă? Spune unde să o pun!”, cere Primăria Oradea. Finanțatorul vrea să evite discuțiile ulterioare că alt amplasament era mai potrivit.
Alți orădeni s-au plâns de slaba calitate și întreținere a aparaturii din zonele pentru fitness deja existente. „Avem nevoie de aparatură de calitate în toate parcurile”, au protestat, la fel de justificat, alți comentatori.
Aceștia par să nu știe că fiecare proiect trebuie să se încadreze într-un buget maxim de 100.000 lei, echivalentul a circa 20.000 euro. Dintr-un asemenea buget, abia dacă se poate repara și dota o zonă pentru fitness dintr-un parc, fără cea mai performată, deci scumpă, aparatură.
Alți comentatori, probabil atleți antrenați, s-au arătat deranjați că proiectul este gândit pentru orădenii cu o condiție fizică slabă care au nevoie de aparatură cu greutăți ajutătoare pentru că nu pot executa corect ori fără dureri o flotare sau o tracțiune. Dar și aceștia au nevoie de un loc al lor...
Invitație de la Stixu
Am ales zona Olosig pentru că acolo locuiesc, acolo am reînvățat să merg anul trecut, după o problemă de sănătate, și acolo mi-au spus vecinii ce-i lipsește zonei.
În Parcul Olosig am văzut bărbați în etate antrenându-se la 6 dimineața, ca să poată munci în continuare în construcții pentru că nu le ajunge pensia, pacienți ai clinicilor de cardiologie luptându-se să facă mișcare ca să câștige zile, puști din familii muncitorești împărțind o bară de tracțiuni și o doză de Hell pentru că părinții nu își permit să rupă 100 lei pe lună din banii de chirie sau bere ca să le dea pentru „sală”...
Am scris proiectul din admirație, teamă și respect pentru acești orădeni.
Sigur, mi-aș fi dorit mai mult: parcuri mai mari, piste pentru biciclete mai lungi, spații pentru animalele de companie mai generoase, locuri de joacă pentru copii mai bine dotate și altele. În viață, însă, degeaba visezi la un SUV Audi, dacă nu ești eligibil nici la împrumut pentru Sandero. Pe asta am pus mâna, cu asta ne batem!
Votați aici proiectul: Reabilitarea și completarea cu helcometre a zonei pentru fitness din parcul Olosig
