Singurul adăpost public pentru câinii fără stăpân din Bihor, Grivei, este pentru multe patrupede ultima casă. Pentru că legea permite eutanasierea animalelor din adăpost după doar 14 zile, mulţi căţei abandonaţi de stăpâni pier fără a avea ocazia de a-şi găsi o familie iubitoare. Deşi este obligată să promoveze adopţia câinilor abandonaţi, Administraţia Domeniului Public Oradea se achită formal de această sarcină.
Singura şansă reală pe care o au câinii de la Grivei este un grup format din voluntare care, neobosite, le caută fiecăruia un stăpân. Doar-doar le găsesc o casă în care să îmbătrânească fericiţi...
De la poarta adăpostului
În urmă cu un an, adăpostul Grivei a fost în centrul unui scandal uriaş. Poliţia Animalelor a găsit în ţarcuri câini subnutriţi şi bolnavi, murdari de propriile fecale şi înghesuiţi ca într-un lagăr de exterminare. Alarmaţi prin Facebook, mai mulţi iubitori de animale s-au adunat atunci la porţile adăpostului, revoltaţi şi dornici să dea o mână de ajutor.
"Eram în faţa adăpostului, iar paznicul ne-a întrebat cine suntem şi ce-i cu noi. Avea dreptate, noi trebuia să ne mobilizăm, nu să stăm în faţa adăpostului degeaba, parcă aşteptând ceva. Aşa că am vorbit cu mai multe dintre voluntare să creăm un grup pe Facebook, unde să dezbatem ce putem face pentru căţei", povesteşte orădeanca Gabriela Jurjea.
Economistă pentru o multinaţională din Oradea, iubeşte animalele de când se ştie, iar de peste 20 de ani strânge câini fără stăpân de pe străzi, încercând să le găsească tuturor o casă. Când prietenii sau rudele n-au fost soluţia, i-a păstrat ea, aşa cum s-a întâmplat cu cei trei câini pe care îi are acum şi care fac casă bună cu un motan. "Salvez cam 10 câini într-un an. Nu-i caut, sunt câini abandonaţi peste care dau şi nu-i pot lăsa în stradă", zice Gabi.
"Mămică" de necuvântătoare
Apelul ei n-a fost fără ecou, rapid atrăgând în grupul pentru Grivei mai multe orădence. Fără vreo formă de organizare juridică, s-au adunat mânate doar de dorinţa de a feri câinii din adăpost de moartea prin eutanasiere.
Printre voluntare se numără şi o altă Gabriela, Şuşman (foto jos), antreprenoare şi la rându-i iubitoare de animale. "N-am crezut niciodată că voi avea câini, eram doar «mamă» de pisici, până când am găsit un câine rasa labrador retriever legat de stâlpul de curent de lângă hala noastră de pe strada Uzinelor, abandonat. Poliţia i-a găsit stăpânul, l-a amendat, iar câinele l-am luat eu", zice orădeanca. Se întâmpla în 2016, iar Rocky îi este alături şi astăzi, împreună cu alţi doi câini luaţi tot de pe străzi.
Cele două Gabriele şi alte voluntare îşi dedică zilnic timpul liber pentru a găsi stăpâni câinilor prinşi de hingheri. "Câinii care ajung la Grivei au moarte sigură. Mulţi oameni îşi imaginează adăpostul ca un loc unde câinii sunt bine, feriţi de pericole, dar din păcate nu e aşa. După două săptămâni sunt omorâţi", spune Gabriela Jurjea.
Le caută o casă
Din ianuarie, anul acesta, orădencele şi-au făcut o pagină de Facebook - "Voluntari pentru Căţeii din Adăpostul Public Oradea" - şi zi de zi postează fotografii cu patrupedele, alături de detalii despre sexul, vârsta sau starea lor de sănătate. Ca să ajungă la cât mai multă lume, distribuie postările pe reţelele de socializare, iar apoi îi ghidează pe cei care vor să ia acasă câinii astfel văzuţi.
În prima lună, au reuşit să dea spre adopţie 20 de câini de la Grivei, în condiţiile în care, până atunci, din adăpost nu plecau spre alte case mai mult de 8-9 câini pe lună. Numărul adopţiilor a tot crescut, recordul fiind atins în octombrie, când 70 de patrupede au ajuns în familii.
Stăpânii lor nu sunt toţi bihoreni, pentru că adesea fotografiile câinilor sunt văzute de oameni din ţară sau din străinătate, care îşi doresc să-i adopte, iar voluntarele îi ajută, găsind soluţii şi pentru transportul animalelor.
Şi totuşi, în ciuda faptului că voluntarele au contribuit masiv la reducerea numărului de câini din ţarcuri, la Grivei eutanasierea a continuat. ADP nu face publice aceste date, dar voluntarele estimează, în funcţie de ce au văzut ele în ţarcuri, că anul acesta peste 300 de câini din adăpost au fost omorâţi, deşi capacitatea adăpostului nu a fost niciodată atinsă.
"Nu sunt extratereştri"
Munca voluntarelor ar trebui să o facă şi angajaţii adăpostului. Ei sunt obligaţi de lege să promoveze câinii abandonaţi pentru adopţie, ceea ce se întâmplă doar formal, ADP postând când şi când fotografii cu animalele, şi acelea fără detalii.
"Noi nu încercăm să arătăm cu degetul vinovaţi, ci doar să salvăm cât mai mulţi câini. În măsura în care putem şi noi, pentru că la rândul nostru avem familii, joburi", zice Şuşman. Tocmai de aceea, cel mai mare ajutor pe care l-ar putea primi ar fi ca bihorenii să distribuie la rândul lor pozele cu căţei, poate-poate se vor găsi stăpâni cât mai repede. "Ar fi fantastic dacă am găsi şi influenceri dornici să promoveze adopţiile de la Grivei", zice şi Gabi Jurjea.
Fericirea cea mai mare o au când primesc fotografii cu câinii adoptaţi şi văd cât de fericiţi sunt alături de noii stăpâni. "Câinii fără stăpân sunt o problemă produsă de oameni. Ei nu sunt extratereştri, nu ajung întâmplător pe străzi, ci au fost abandonaţi, unii imediat după ce se nasc, alţii mai târziu", mai spune antreprenoarea, supărată că românii încă se comportă barbar cu necuvântătoarele.
Iniţiativă cetăţenească
Pentru a tăia răul de la rădăcină, voluntarele încearcă acum să preseze autorităţile locale să ia măsuri care ar duce la eradicarea fenomenului câinilor fără stăpân şi a omorârii lor.
În octombrie, cele două Gabriele au depus la Primărie un proiect de hotărâre de consiliu local, prin care cer municipalităţii să finanţeze o campanie de microcipare şi sterilizare a câinilor din toată Zona Metropolitană Oradea, să îmbunătăţească condiţiile de la Grivei (câinii să aibă cuşti de iarnă, izolate termic, zone de umbrire pentru perioada verii, hrană de calitate etc.), să ofere acces la camerele de supraveghere în ţarcuri și alte măsuri menite să îmbunătățească viața patrupedelor.
Pentru că grupul voluntarelor este apolitic, proiectul a fost depus sub forma unei iniţiative cetăţeneşti. Dacă va fi înregistrat de Consiliul Local, va trebui susţinut cu mii de semnături. "Ulterior, dacă ajunge la vot, proiectul poate să fie respins", spune Gabriela Jurjea. Aşadar, o muncă grea şi fără garanţia unui succes.
Totuşi, voluntarele sunt convinse că efortul merită. Cu cât vor vorbi mai mult despre soarta câinilor de la Grivei, cu atât va creşte numărul orădenilor care vor înţelege că locul celui mai bun prieten al omului nu este în adăpost, ci lângă un stăpân...