În timp ce contribuabilul de rând se luptă cu e-Factura și controalele ANAF, dosarele unor evazionişti notorii părăsesc, unul după altul, instanțele. Motivul? Regulile s-au schimbat peste noapte, iar fără expertize scumpe și de durată, probele adunate cu greu ani de zile nu mai sunt considerate suficiente. În lipsa lor, rechizitoriile sunt declarate „neregulate”, iar dosarele sunt retrimise la procurori, obligați să reia anchetele și să dispună expertize financiar-contabile plătite generos tot din banii contribuabililor.
Beneficiarii nu sunt fitecine, printre ei numărându-se unii „grei” ca patronul Leonardo, Florin Panea, ori Cosmin Bonica și Dorinel Edu, acuzaţi de pagube uriașe...
Marea „fentă”
În decembrie 2023, Camera Deputaţilor lua în discuţie introducerea unei noi prevederi în Legea 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale: dacă prejudiciul este sub 1 milion euro și este achitat, inculpatul scapă de închisoare.
În același act normativ a fost introdusă, însă, și o altă completare, ce avea să blocheze exact acest mecanism. S-a întâmplat la inițiativa avocatei Laura Vicol (PSD), fostă șefă a Comisiei Juridice, „eroină”, ulterior, în scandalul Nordis, unul dintre cele mai mediatizate tunuri imobiliare, cu prejudicii estimate între 75 și 195 milioane euro.
Vicol a depus un amendament ce prevedea că, în dosarele de evaziune, prejudiciul trebuie stabilit obligatoriu prin expertize de specialitate, propunerea fiind respinsă în Comisia Juridică. Dar în plen, la finalul dezbaterilor, un alt deputat PSD, Ștefan Popa, a citit amendamentul, direct de pe telefon și, cu toate că după trecerea prin comisii niciun proiect de lege nu mai poate fi modificat, textul a fost imediat supus votului și aprobat. Sesizată de USR asupra modului de adoptare, CCR a considerat că aspectele invocate țin de aplicarea Regulamentului parlamentar și nu au relevanță constituțională, aşa că în iunie 2024 Legea 126, care modifica Legea 241, a intrat în vigoare.
Efectul de domino
Până la modificare, Codul de procedură penală nu impunea obligativitatea expertizelor de specialitate, care erau folosite în cauze complexe și puteau fi atât dispuse de procuror, cât și solicitate de inculpat, nu doar în faza de urmărire penală, ci și în timpul procesului.
După intrarea în vigoare a noilor prevederi, mulți procurori au continuat să folosească rapoartele de constatare realizate de specialiștii ANAF, suficiente în majoritatea cazurilor. A devenit normă, însă, când Curtea de Apel București a sesizat Înalta Curte pentru a clarifica efectele modificării: poate continua judecata fără expertiză sau lipsa acesteia duce automat la restituirea dosarelor către procurori? Răspunsul a venit în decembrie 2025, când instanța supremă a decis că absența expertizei financiar-contabile face rechizitoriul „neregulat”, adică neconform.
În martie a.c., înainte ca efectele să devină vizibile, mai mult de 100 de procurori specializați în combaterea evaziunii fiscale au lansat un apel public către Parlament și Guvern, avertizând că modificările legislative forțează anchetele să urmeze un tipar nu doar greoi, căci expertizele pot dura ani întregi, ci și costisitor, împovărând bugetele publice, chiar și în dosare simple, unde calcularea prejudiciului se face prin operațiuni aritmetice elementare.
„În timp ce în țări precum Germania sau Italia determinarea prejudiciului este o procedură tehnică standard, România a ales să-și complice anchetele, transformând expertul într-un actor central al dosarului”, spune unul dintre semnatarii apelului, procurorul Cristian Ardelean (foto), șeful secției Urmărire Penală din Parchetul Bihor.
Mai grav, avertizează acesta, blocarea cercetărilor poate duce la prescrierea răspunderii, ceea ce „nu servește nici interesului public, nici bugetului de stat”. „Dacă vrem o luptă reală împotriva evaziunii fiscale, nu doar declarativă, trebuie să oferim procurorilor și judecătorilor instrumente care să permită soluționarea rapidă a cauzelor, nu să îi împovărăm cu formalități”, spune magistratul.
Dosare la întors
Scrisoarea procurorilor se află, şi în prezent, într-un sertar de la Ministerul Finanţelor, iar în acest timp scenariul anticipat începe să se confirme, punct cu punct, inclusiv în instanțele din Bihor. După cum a constatat BIHOREANUL, deja au fost oprite brusc procese de evaziune fiscală, iar dosarele, returnate procurorilor. În alte cauze, judecătorii au amânat pronunțarea după ce avocații au invocat salvatoarea lipsă a expertizelor financiar-contabile.
Un astfel de proces îl vizează pe patronul celebrului lanț Leonardo, Florin Panea, trimis în judecată de Parchetul Bihor sub acuzația că ar fi „măsluit” contabilitatea cu nu mai puțin de 705 facturi pentru achiziții fictive de încălțăminte și accesorii din piele. Pentru a masca frauda, s-ar fi folosit de un păienjeniș de „firme conductă” și societăți-fantomă, prin care Leonardo și-ar fi dedus ilegal TVA-ul, prejudiciul calculat de anchetatori fiind de peste 26 milioane lei. În acest caz, miza a devenit cu atât mai mare cu cât răspunderea penală s-a prescris deja anul trecut, iar în prezent singura speranță a statului de a mai recupera măcar un leu depinde de un proces care, în loc să înainteze spre o decizie, este acum „resetat”.
Un alt caz este cel al constructorului Dorinel Edu, trimis în judecată pentru o fraudă de aproape 1,5 milioane lei, după ce ar fi introdus în contabilitate zeci de facturi pentru lucrări de construcții și achiziții fictive de materiale, folosind firme-fantomă care în realitate nu au prestat niciun serviciu.
Cel mai probabil se va relua ancheta şi în dosarul altui constructor notoriu, Cosmin Bonica, acuzat că a folosit firme-fantomă și facturi aranjate pentru a simula achiziții fictive de bunuri - inclusiv un utilaj și o hală metalică - în valoare de peste 4,3 milioane lei, pentru a scăpa de plata TVA și a scoate banii din firmă. Prejudiciul estimat în acest caz depășește 750.000 lei, iar săptămâna trecută Tribunalul Bihor a decis să restituie dosarul la Parchet.
Să fie expertize!
Dosarele prezentate sunt doar câteva dintre cele aflate pe rolul Tribunalului Bihor. Cauze similare, de fentare a plății TVA, a impozitului pe profit sau a contribuțiilor sociale, se judecă la toate instanțele din județ, iar prejudiciile nu sunt deloc de lepădat, în condiţiile în care procurorii bihoreni au trimis în judecată, numai anul trecut, dosare cu prejudicii totale de peste 72 milioane lei.
Dincolo de durata necesară realizării expertizelor, care se poate întinde pe ani de zile, și costurile - între 3.000 și 8.000 lei pentru cauzele simple şi zeci de mii de lei în dosarele complexe - cad tot pe umerii statului, adică ai contribuabililor care își plătesc dările. Iar asta pentru a se demonstra ceea ce documentele şi specialiştii ANAF au stabilit deja.
Iar, pe lângă procesele care bat pasul pe loc sau chiar dau înapoi, anchetatorii sunt nevoiți să tragă frâna de mână și în anchetele încă în lucru, pentru a „bifa” noua obligație, cu riscul ca autorii marilor „tunuri” să fie „albiți” definitiv prin prescripție, înainte ca judecătorii să pronunțe vreo soluție. Sub pretextul recuperării banilor, niște „băieți deștepți” din Parlament, ei înșiși acuzați de evaziune, au creat mecanismul perfect pentru îngroparea dosarelor...
NEMULȚUMIȚI ȘI INCULPAȚII
Nerăbdători să scape cu totul
Obligativitatea efectuării de expertize în dosarele de evaziune nemulțumesc nu doar anchetatorii, ci și inculpații trimiși în judecată pentru care a intervenit prescripția penală sau care intenţionează să achite paguba pentru a scăpa de răspunderea penală. Nici măcar în aceste cazuri procesul nu poate fi închis simplu, ci dosarele sunt retrimise la parchete.
„Potrivit legii, judecătorul este obligat să înceteze procesul penal, dar și să se pronunțe asupra prejudiciului. În același timp, însă, legea spune că, fără o expertiză realizată în timpul anchetei, acest lucru nu este posibil”, spune avocatul Ionel Manole (foto).
Acesta a cerut intervenția CCR pentru a clarifica situația, invocând excepția de neconstituționalitate în două dosare de evaziune aflate pe rolul Tribunalului Bihor și al Curții de Apel Oradea, susţinând că actuala reglementare „sacrifică dreptul la apărare și creează un dezechilibru între părți”, adevărata nemulțumire fiind că clienții acuzați de evaziune trebuie să mai aștepte până la o soluție definitivă. Cererile de sesizare a CCR au fost, însă, respinse de ambele instanțe.