Antrenor pe viață: Povestea profesorului Virgil Preda, cel mai longeviv antrenor de atletism din România (FOTO)

Multe dintre poveștile de succes ale atletismului bihorean au un nume comun: Virgil Preda. De aproape 50 de ani, profesorul îi pregătește pe copiii și tinerii din județ, învățându-i nu doar probe sportive, ci și să-și respecte deopotrivă trupul și mintea. 

Antrenorul însuși este o lecție vie: la 74 de ani, își începe fiecare zi cu sport intens și muzică simfonică, iar când termină orele de antrenament cu copiii, se întoarce tot la muzică, dar compunând sau cântând. Sportul i-a fost menirea vieții, dar arta îi este respirația...

Perseverent și ambițios

Originar din Vărbilău, județul Prahova, profesorul Virgil Preda a ajuns la Oradea într-o studenție târzie, când deja ar fi trebuit să se mulțumească cu munca în uzinele comuniste. Născut într-o familie fără mari posibilități financiare, unde nici nu putea pomeni de visul lui de a deveni regizor de film, a urmat o școală de meserii din industria petrolieră, unde s-a apucat și de atletism. Atunci, toți elevii erau încurajați să facă sport, una dintre puținele politici lăudabile ale comunismului. „N-am fost talentat, dar am fost perseverent”, spune el acum, amintindu-și cum nu rata niciun antrenament.

După ce a absolvit profesionala, a fost angajat într-o uzină de profil, dar a avut ambiții mai mari, așa că a urmat liceul la seral. Nici de sport nu s-a lăsat. „Între orele 7 și 15 eram la uzină, apoi fugeam la căminul de nefamiliști să-mi iau echipamentul și mergeam la antrenamente, iar seara fugeam, la propriu, spre liceu. Copiii de azi n-au timp? Nici noi n-aveam, pe vremuri, dar tot făceam mișcare”, zice Preda. 

Cuplu de succes 

Când a absolvit liceul, două accidentări succesive i-au compromis șansele de a rămâne sportiv, așa că tot ce mai putea spera era să devină profesor. S-a înscris la Facultatea de Educație Fizică și Sport din Oradea, departe de casă, dar unde, aflase el, avea șanse să devină antrenor de atletism. 

Se întâmpla în 1976 și nu bănuia pe atunci că pune temelia unei cariere care încă nu s-a încheiat. „Pentru că eram mai mare la vârstă decât colegii mei, toți îmi spuneau Bătrânu’”, își amintește Preda. O poreclă ce nu i se potrivește nici astăzi, pentru că profesorul în vârstă de 74 de ani este plin de vitalitate.

Când a absolvit facultatea, a rămas profesor la Liceul Sportiv local, iar apoi a devenit antrenor de atletism la Clubul Sportiv Universitar, unde activează și în prezent. Ce-i drept, l-a legat de Oradea și iubirea: s-a îndrăgostit de colega lui de facultate, Mariana. Împreună, soții Preda (foto) au antrenat sute de atleți bihoreni, devenind un reper în acest sport.

Sportul ca stil de viață

Cu reputația unui antrenor sever, dar determinat să-și ducă elevii pe culmi, Virgil Preda a pregătit peste 900 de sportivi, iar peste 90 dintre ei au fost medaliați în competiții naționale sau internaționale. „Visul meu a fost să transfer ideea de sport în viața copiilor, să devină sportul pentru ei un stil de viață”, zice profesorul. În plus, pe toți i-a îndemnat să citească, spunându-le că un sportiv fără minte cultivată este incomplet. 

Astăzi, când antrenează copii ai foștilor lui sportivi, știe că a reușit să le influențeze viața. „Un fost sportiv, Zoli Pásztai (n.r. directorul firmei de salubritate AVE Bihor), a venit la stadion cu copiii mai mari, iar el și soția au alergat pe pistă cu căruciorul, cu copilul mic”, povestește cu satisfacție antrenorul.

Dezamăgit de politicieni

Cel mai longeviv antrenor de atletism din România este mândru de mulți dintre sportivii lui, dar mai ales de Ligia Bara (Grozav), care, în 2011, a câștigat singurul titlu mondial al atletismului bihorean, sau de Cornelia Deiac, sportiva care aproape s-a calificat la olimpiadă. „I-au lipsit 5 centimetri la săritură, dar ce nu s-a spus era că ne antrenam la Debrețin, pentru că la Oradea nu aveam unde”, zice Preda.

De altfel, nemulțumirea mare a profesorului este că niciun edil n-a investit în nevoile atleților. „Oradea este orașul cu cea mai degradată infrastructură sportivă pentru atletism. Se fac piste de alergare prin parcuri, dar acelea nu sunt potrivite pentru copii, care au nevoie de spații dedicate, unde să fie în siguranță. La Universitate, am amenajat eu, cu bani din sponsorizări, o zonă de sărituri, că altfel nici atât nu aveam”, răbufnește antrenorul. 

Fost vicepreședinte în Federația de Atletism și încă președinte al Asociației Județene de Atletism Bihor, s-a resemnat la gândul că, fără o politică națională de încurajare a sportului de masă, nici în plan local nu se vor schimba prea multe. „Urăsc două cuvinte: proiect și doctorat. Ambele s-au folosit excesiv, dar fără conținut. Nu mai cred nici în proiecte, nici în doctorate”, zice el.

Ritual de vitalitate

În prezent, Virgil Preda antrenează o grupă de 30 de copii la Universitate, pe care îi pune la treabă zilnic, de luni până sâmbătă, indiferent de condițiile meteo. „Nu o fac pentru bani, că oricum sunt plătit la oră, cu câteva sute de lei, iar de la părinți eu niciodată n-am luat vreun ban. Antrenez pentru că altfel n-aș fi eu”, zice profesorul.

Și în afara serviciului are un program riguros, de la care nu se abate: zilnic se trezește la ora 6 și, în acorduri de muzică simfonică, face un program de gimnastică și yoga, cu 30 de exerciții care, printre altele, include 130 de abdomene și 60 de flotări. „Apoi mănânc, pentru că niciodată nu sar peste micul dejun, și beau cafea sau un ceai din plante culese vara de mine”, își dezvăluie ritualul. 

De asemenea, grădinăritul este o activitate pe care o practică cu sfințenie, în curtea sa din Nojorid. „N-ai cum să nu te simți bine în natură”, zice profesorul. 

Reîntoarcerea la muzică 

Pe lângă sport și alimentație sănătoasă, antrenorul mai are un „condiment” nelipsit în viața sa echilibrată: muzica. Colecționar de zeci de ani de viniluri, CD-uri și DVD-uri cu trupe sau artiști din toate genurile, români sau străini, Preda ascultă muzică zi de zi, de la lăutărească la clasică, jazz și rock. Iar mai nou, o și produce!

„Acum 50 de ani, am avut o formație, EF. Eram cinci studenți de la Educație fizică, eu am compus cântecele și eram solistul (foto). Acum m-am reapucat de muzică”, mărturisește el. A luat lecții de chitară, ca să-și reamintească secretele instrumentului, a refăcut armoniile pentru 14 melodii compuse în tinerețe și a mai scris altele noi.

În total, a înregistrat 21 de cântece, iar în toamnă vrea să lanseze un album, la un eveniment la care visează să-și adune familia sportivă. „Voi invita familiile tuturor atleților mei, de la cei născuți în 1965, primii mei sportivi, până azi”. După o jumătate de secol pe pistă, profesorul Preda vrea să demonstreze că adevărata performanță nu se măsoară în medalii, ci în oamenii pe care îi lași în urmă...