Săptămânile trecute a fost reflectat în presă un caz din Oradea în care, deşi o persoană sunase la 112, anunţând că i-a fost furat portmoneul şi relatând că momentul a fost surprins pe camerele de supraveghere din magazin, Poliţia a refuzat să intervină, cu motivarea că nu se poate face nimic în lipsa unei sesizări scrise. Pe bună dreptate, victima a reclamat viteza de reacţie a "oamenilor legii".
Pornind de la această situaţie reală, urmează să arătăm că, în realitate, imaginile surprinse de o cameră de supraveghere aflată fie pe domeniul public, fie în dotarea unei persoane private pot constitui atât probe într-un proces penal sau civil, cât şi temei pentru intervenţia organelor statului.
În primul rând, în cazul unor infracţiuni, imaginile pot constitui probe ori indicii temeinice pentru organele de urmările penală pentru a administra mijloace de probă pentru dovedirea stării de fapt înregistrate de camera respectivă - spre exemplu, imaginile pot arăta prezenţa în zonă a altor persoane care pot fi audiate ca martori în dosarul penal.
Până la probe, însă, atitudinea Poliţiei din cazul prezentat în presă este nelegală şi de neînţeles pentru cetăţeanul plătitor de taxe. Ce s-ar fi întâmplat, oare, dacă femeia reclama un viol? I s-ar fi spus să aştepte finalizarea "problemei" şi , după aceea, să vină la "Miliţie" pentru a face plângere? Este clar că, deşi legea este modernă, atitudinea slujbaşilor statului lasă mult de dorit.
Imaginile surprinse de camerele de supraveghere pot fi folosite şi pentru întocmirea unor procese-verbale de contravenţie, în aproape orice domeniu. O excepţie notabilă este domeniul rutier, unde codul cere ca orice contravenţie să fie constatată fie de agent, personal, fie prin mijloace tehnice certificate sau omologate, ceea ce nu este cazul camerelor de supraveghere, cel puţin nu deocamdată.
În toate domeniile în care nu există o astfel de interdicţie, nimeni nu împiedică agentul constatator să producă probe pe baza imaginilor surprinse de camere.
În fine, trebuie remarcat că în procesele civile, codul de procedură civilă prevede că pot constitui mijloc de probă fotografiile, fotocopiile, filmele, discurile, benzile de înregistrare a sunetului, precum şi alte asemenea mijloace tehnice, dacă nu au fost obţinute prin încălcarea legii ori a bunelor moravuri.
Or, cât timp imaginile sunt obţinute de camere amplasate în locuri publice, este greu de demonstrat că s-a încălcat legea sau bunele moravuri.