Ministrul Finanțelor, orădeanul Marcel Boloș, se află, cu tot Guvernul din care face parte, într-o fundătură. Pe de o parte pregătește o nouă „reformă fiscală”, adică majorări de taxe și impozite despre care economiștii avertizează că vor zdruncina toate firmele, mari și mici, străine și autohtone, pe de alta spune că dacă nu reformăm cu adevărat sistemele de pensii și de salarizare vom pierde miliarde de euro din PNRR.
Până în 2030, România are acces la fonduri UE de 91 de miliarde euro. 10 miliarde de euro sunt necheltuite din exercițiul financiar 2014-2023 și le putem primi, pentru proiectele în derulare aferente acestuia, până la finele anului curent. Cam 52 miliarde de euro sunt fonduri de coeziune și pentru agricultură, care pot fi folosite până în decembrie 2030. Restul de 29 miliarde euro sunt din PNRR, accesibile până în 2026.
E la mintea cocoșului că aceste 91 miliarde de euro ne-ar ajuta să recuperăm decalajele de dezvoltare față de vechile state UE, să avem mai multe șosele între regiuni și în interiorul orașelor, mai multe localități cu apă și canalizare, spitale și școli modernizate ș.a.m.d. În loc să folosim masiv fondurile nerambursabile, însă, ne împrumutăm cu sume uriașe și la dobânzi mari pentru a acoperi deficitul bugetar, adică diferența între ce producem și ce consumăm. Partea bună e că producem tot mai mult, partea proastă e că tocăm și mai mult peste ce câștigăm, pentru aparatul bugetar în activitate și pentru cel retras, pe salarii și pensii „nesimțite”.
Din 2007 încoace, anul aderării la UE, România a pierdut fonduri europene în special din cauza incapacității administrative, a incompetenței și indiferenței atât a autorităților, cât și a privaților de a elabora proiecte, dar de acum le putem pierdem din cauza lipsei de voință de a aplica reformele asumate prin PNRR. Doar Ungaria se poartă mai sinucigaș decât noi, având blocate fondurile europene fiindcă nu renunță la o legislație care, sub masca iliberalismului, a dirijat profiturile spre oligarhii lui Orbán. La noi corupția e tot clientelară, dar mai „democratică”: nu încurajează neapărat sifonarea banilor în folosul unui grup restrâns, ci angajarea supranumerară de bugetari și retragerea precoce a unora dintre ei (magistrați, polițiști) cu pensii peste lefuri.
„Avem de ales între a nu face reforma pensiilor speciale și a pierde banii din PNRR”, a declarat săptămâna trecută ministrul Boloș. „Eu nu îmi mai asum un singur lucru, să las România fără fonduri europene, să las România în afara Europei (...), ar însemna cel mai mare dezastru pentru România”, a zis și premierul Marcel Ciolacu. Afirmații neobișnuit de directe, semn că situația este cu adevărat critică, dar dincolo de „impresia artistică” e de văzut dacă se vor lăsa cu fapte. Deocamdată, la cum a fost și cum este guvernată țara, sunt doar motive de neîncredere.