Dosarul penal deschis de DIICOT pe numele lui Viorel Pașca și al membrilor familiei sale a polarizat societatea. În vreme ce o parte din mass-media centrală vorbește despre „azilele groazei” din Bihor și despre sute de persoane decedate care ar fi fost îngropate pe un teren din apropierea cimitirului greco-catolic din Dumbrava, multe voci, îndeosebi pe rețelele sociale, vin în sprijinul bihoreanului reținut de autorități, pe care îl consideră un filantrop care a făcut, de fapt, ceea ce era sarcina statului.
În tot acest scandal, un loc aparte îl ocupă, povestea mormintelor de la Dumbrava care pentru cititorii BIHOREANULUI nu este una nouă. Pe unele televiziuni apar titluri șocante, care vorbesc despre faptul că „mafia” azilelor ar fi îngropat sute de oameni, după ce le-au luat banii, ca să șteargă urmele unei activități criminale.
Realitatea este, însă, mult mai nuanțată. Încă din 2021, BIHOREANUL publica reportajul „Singuri în moarte”, în care arăta că în sat apăruse un cimitir al „oamenilor nimănui”, care la acea vreme avea deja peste 600 de morminte ale unor persoane trecute prin așezămintele administrate de Viorel Pașca.
Reportajul descria imaginea unui loc tulburător: cruci simple, trase parcă la indigo, unele purtând doar mențiunea „Necunoscut”, oameni îngropați fără familie, fără aparținători și, adesea, fără ca cineva să le mai rostească povestea. „La înmormântare sunt doar eu şi groparul. Preotul termină slujba în 5 minute, că n-are cui predica”, declara atunci Viorel Pașca pentru BIHOREANUL.
Materialul arăta și dimensiunea activității de la Dumbrava și Tinca: peste 450 de oameni ai străzii, bolnavi psihic, vârstnici sau persoane abandonate de familii erau îngrijite în 17 case, într-un sistem care nu funcționa ca serviciu social autorizat. Pașca recunoștea explicit situația: „Oficial, locul ăsta nu există”.
BIHOREANUL nota încă de atunci contrastul care definea cazul Pașca: pentru unii, el era „Bunul Samaritean”, omul care primea persoane pe care spitalele, poliția sau instituțiile statului nu aveau unde să le trimită; pentru alții, era un profitor care trăia din donațiile primite pentru săraci; iar pentru stat, activitatea era „o afacere la negru ignorată”.
În același reportaj, Pașca explica de ce refuza să își legalizeze activitatea, susținând că normele impuse centrelor sociale ar fi imposibil de respectat fără a reduce drastic numărul beneficiarilor. „Decât să țin doi pacienți în lux și al treilea să moară afară, mai bine să stea toți trei cu toaletă pe hol”, spunea acesta.
Articolul BIHOREANUL consemna și felul în care oamenii ajungeau la Dumbrava, mulți dintre ei trimiși, potrivit lui Pașca, de spitale și de Poliție, dar și dramele celor care mureau acolo, fără familie și fără ca instituțiile din județele de origine să le mai revendice trupurile. Unul dintre cazurile descrise era cel al unei femei în vârstă de 32 de ani din Mureș, bolnavă de cancer, care a murit strigându-și fiica de 7 ani, după ce autoritățile refuzaseră să lase copilul să participe la înmormântare.
"Asistenta socială povestea că, atunci când le-au despărţit autorităţile, zbierau una după alta. Fetiţa a fost trimisă la un orfelinat, iar mama la noi. Trei zile a strigat Angela «Getuţa! Getuţa!» până, de inimă rea, starea i s-a agravat şi a murit", povestea Viorel Pașca pentru BIHOREANUL.
Episodul a fost tulburător. Contactate de Pașca, autorităţile au refuzat să lase copilul la înmormântarea mamei, dar şi să înhumeze femeia în Mureş, pentru ca, peste ani, copila să poată pune o floare la mormânt. "Participarea la înmormântare ar aduce fetiţei mai degrabă un deserviciu", i-a răspuns DGASPC Mureş deținătorului azilelor. Apoi, s-a spălat pe mâini: "Instituţia nu are atribuţiuni în sensul înmormântării persoanelor care au beneficiat de servicii de tip rezidenţial, altele decât cele aflate în subordinea sa".
La cinci ani de la reportajul BIHOREANULUI și la trei ani după scandalul național al „azilelor groazei” din Ilfov, cazul Dumbrava a ajuns în centrul unei noi anchete de amploare. De această dată, DIICOT susține că persoanele vulnerabile ar fi fost exploatate sub aparența unei activități umanitare, iar banii proveniți din donații, pensii, indemnizații și ajutoare sociale ar fi fost folosiți în beneficiul grupării.
„Investigațiile efectuate au arătat că persoanele vătămate, care au decedat în spațiile deținute de către grupul infracțional organizat au fost înhumate pe un teren situat în proximitatea cimitirului greco-catolic, sumele acordate ca ajutor de înmormântare fiind încasate de către grupare”, este versiunea din comunicatul DIICOT.
De cealaltă parte, apărătorii lui Viorel Pașca, cum este Florin Marius Avram (video jos), țin să demonstreze pe rețelele sociale că întreaga activitate a deținătorului azilelor era una altruistă, fapt care reiese inclusiv din faptul că le-a amenajat „oamenilor nimănui” un loc de veci. Dintr-un video postat de Avram se vede cum, în ultimii 2 ani, la intrarea în cimitir, care găzduiește acum peste 1.100 de cruci, Pașca a amenajat un monument închinat celor decedați, expunând și câteva din poveștile lor, cum ar fi cea a Mariei Șipoș, cea mai longevivă ocupantă a azilelor.
„Bolnavul care a fost îngrijit cel mai mult timp în Dumbrava (18 ani) a fost Șipoș Maria, ea fiind în tot acel timp imobilizată la pat. Locuise doi ani pe stradă după ce vânduse apartamentul în care locuise, iar fiul ei a luat banii și a plecat în altă țară. Nu a vizitat-o și nu a căutat-o niciodată”, arată inscripția.
O altă placă spune pe scurt povestea primului bolnav găzduit la Dumbrava: „În ianuarie 2006 a fost trimis la Dumbrava, de la Spitalul Județean Oradea, primul bolnav, Buzas Ilonka, o femeie de 68 de ani ce locuise în ultimii ani pe stradă. A decedat după trei ani, fiind înmormântată apoi în acest cimitir. Mormântul ei aflându-se la 40 metri sud-vest de acest loc”. E greu de spus, văzând aceste mesaje, că oamenilor care au trecut în neființă de la Dumbrava nu li s-ar fi cinstit memoria; oricum, mult mai mult decât au făcut-o propriile rude.
În acest context, reportajul BIHOREANUL din 2021 capătă o nouă relevanță: nu doar pentru că a documentat existența cimitirului înainte ca subiectul să devină național, ci și pentru că a arătat, încă de atunci, întrebarea esențială a cazului Dumbrava: este Viorel Pașca un filantrop, sau un afacerist profitor? Unde se termină mila și unde începe obligația statului de a controla, autoriza și proteja oamenii vulnerabili?
Mai jos, videoreportajul BIHOREANULUI: