Volumul „Înainte de răspunsuri, întrebările” al lui Mihai Maci, apărut la Polirom, și lucrarea lui Adrian Cioroianu „Noul război mondial al vechilor orgolii (în care vom cădea cu toții)”, scoasă la Curtea Veche, au adunat în sala mare a Muzeului Țării Crișurilor, joi seară, câteva zeci de orădeni interesați de istorie, dar și de filozofie asupra istoriei, cei doi autori prezentându-și unul altuia cărțile cu numeroase puncte de intersecție.
De altfel, gazda, istoricul Gabriel Moisa, a și subliniat că cititorii „vor descoperi elemente comune între cele două cărți”, în ciuda specializărilor diferite ale autorilor.
„Complici intelectuali”
„Una dintre marile bucurii ale celor care scriu este plăcerea de a-și găsi complici intelectuali. Pentru mine, Mihai Maci este un astfel de complice”, și-a început Adrian Cioroianu (foto) expunerea despre cartea orădeanului, lector la catedra de Filozofie a Universității și cunoscut intelectual public. „În 90% din cazuri sunt de acord cu el, dar și restul de 10% mă provoacă”, a adăugat istoricul.
Cioroianu a arătat că lucrarea lui Mihai Maci că tratează teme majore, cum ar fi „ce se întâmplă în educație” - subiect pe marginea căruia a făcut o digresiune notând că „generațiile de azi sunt extrem de fragile” și excesiv „ocrotite”, „tristețea satului românesc” și fenomenul navetiștilor - temă de altfel recurentă în textele lui Maci, „fabricile lui Ceaușescu” și mutațiile produse de industrializare - atât în evoluția satului, cât și în cea a orașului, ori „ce facem cu victimele comunismului” - cu adăugirea „Ce facem cu sfinții închisorilor? Pentru că au fost victime, le iertăm? Este o soluție să-i interzici pe Radu Gyr ori Mircea Vulcănescu?”. Întrebare, desigur, retorică, pentru că orice interdicție, de fapt, atrage...
„Se leagă între ele”
Vorbind, la rându-i, despre volumul lui Adrian Cioroianu, Mihai Maci (foto) l-a descris ca fiind „o culegere de texte care, departe de a fi contextuale, se leagă între ele (...) și ne propun înainte de toate o istorie vie, o istorie care ne interpelează, reflexivă”.
De altfel, asta se și vede din structura părții. Prima ei parte – „Istorie și istorii”, conține portrete ale unor personaje precum Regele Carol I și Regele Ferdinand „Cel Loial”, unele în comparație, ca de pildă „Doi lideri de război: românul Ion Antonescu și finlandezul C.G. Mannerheim”, dar și descrieri ale unor fenomene, tot în comparație, cum ar fi „Woodstock, Cenaclul Flacăra și „omul altfel” al lui Adrian Păunescu”.
O a doua parte sunt „Reflecții politice” - de exemplu „De ce Europa va conta mai departe”, „Mugurii Roexit de mâine” ori „Rusia: urma să fie A Treia Romă (dar a rezultat cel de-al Patrulea Reich)”. Partea finală - intitulată „Fructul cunoașterii, semințele îndoielii” - cuprinde eseuri cum sunt „Între romantism și ucronie (n.r. - teorie a istoriei alternative). Marii plictisiți vs Inteligența Artificială” (cu nota că „nu plictiseala va ucide, ci blazarea”), „Miorița și «romanul național»” (autorul zicând că „spiritul mioritic sună bine, dar nu se verifică”) ori „Schimbarea de sex a bradului”, despre „revoluția de gender”.
În dialog
Înainte de a oferi autografe cititorilor, cei doi autori s-au pus la dispoziția curiozității acestora, o întrebare adresată de profesorul Ioan Horga, de la Universitate din Oradea, vizând depopularea severă a satelor.
Răspunsul primit a arătat, însă, că fenomenul nu e deloc tipic românesc, Adrian Cioroianu lămurind că scăderea demografică se resimte la nivel planetar, până și în China care odinioară trebuia să țină sub control natalitatea.
Alți orădeni i-au chestionat pe autori asupra șansei ori probabilităților repunerii în drepturi, în curricula școlară, a istoriei și altor discipline umaniste, Mihai Maci arătându-se nu foarte optimist. „Intelectualii nu impun, ci doar propun”, a lămurit el, pe când deciziile le iau politicienii, convinși că, dimpotrivă, elevii ar trebui „degrevați” de învățarea istoriei ori a filozofiei ca să se concentreze, de pildă, pe informatică.
Prețul? Progresul, dar unul care depersonalizează...