Criminal în libertate: Fostul avocat Cosmin Moraru, care şi-a ucis soacra cu o cruzime ieşită din comun, a fost lăsat acasă după doar 7 ani

Crima comisă în decembrie 2012 de avocatul orădean Cosmin Moraru şoca întreaga societate. Absolvent a două facultăţi, Teologie şi Drept, bărbatul şi-a ucis cu cruzime soacra, de faţă cu soţia, împreună cu care apoi a şi fugit din ţară.

A fost prins în Elveţia, extrădat şi condamnat, un an mai târziu, la 13 ani de detenţie sub acuzația de omor. Ar fi trebuit să iasă din puşcărie pe 31 august 2024, dar judecătorii i-au scurtat pedeapsa şi, după cum a descoperit BIHOREANUL, i-au dat drumul...

Ultima vizită 

3 decembrie 2012, dimineața. Paraschiva Vilhan - Piri néni (foto), cum o strigau copiii pe femeia de 53 de ani care lucra ca pedagog la internatul Colegiului Naţional Ady Endre, a ieşit după tura de noapte pe poarta şcolii şi, sunată de fiica ei, Krisztina, profesoară de economie la Colegiul Mihai Viteazul, ca să-şi bea cafeaua împreună, a pornit spre apartamentul ei.

Tânăra era măritată cu avocatul Cosmin Moraru, cu care locuia într-un apartament de lângă Pasajul Vulturul Negru. Bărbatul se afla şi el acasă şi nu era în toane bune. Paraschiva i-a reproşat că nu a finalizat procedura pentru ca fiul ei, Zsolt, să-şi poată depune dosarul pentru a obţine cetăţenia maghiară. După divorţul părinţilor, tânărul renunţase la numele tatălui, Pazurik, şi l-a luat pe cel al mamei, Vilhan. Ca urmare, numele din certificatul de naştere nu mai corespundea cu cel din cartea de identitate, astfel că autorităţile maghiare i-ar fi cerut să completeze dosarul.

Moraru a tot amânat lucrurile, iar în dimineaţa de 3 decembrie soacra l-a întrebat din nou despre dosar, reproşându-i încă o dată că nu vrea s-o ajute. Cicăleala i-a căzut greu avocatului, care s-a enervat. Discuţia a alunecat rapid spre o ceartă cu tentă şovină. S-au îmbrâncit, s-au luat la bătaie şi, în final, avocatul a ucis-o!

Sadic

Crima a fost de un sadism demn de filmele de groază, aveau să constate medicii legişti. Bărbatul a lovit-o repetat cu un blocator de volan aflat lângă uşa de intrare, pe unde a apucat, cele mai grele lovituri „provocând secţionarea scalpului şi o fractură a craniului”, după cum s-a arătat în rechizitoriul semnat de actualul procuror general al Parchetului Curţii de Apel Oradea, Sebastian Vălean.

Femeia a încercat să iasă din locuinţă şi chiar a reuşit să pună mâna pe gratiile uşii, făcând un pas pe palier, dar a fost oprită de ginere, care tras-o înapoi apucând-o de păr şi de umăr. „Această acţiune a creat urmele de sânge din exteriorul locuinţei, iar prin ţipătul puternic de durere, acest moment a fost clar perceput de colocatari”, specifică procurorul.

Moraru a continuat să-şi bată soacra şi după ce femeia s-a prăbuşit, leşinată, în holul apartamentului. Apoi a luat un cuţit de bucătărie, a înţepat-o în două rânduri în zona gâtului, iar în final i-a tăiat efectiv gâtul, „secţionând carotida externă şi internă, vena jugulară şi nervul vag, care controlează activitatea muşchilor laringelui, faringelui şi a organelor interne precum inima, plămânii şi organele abdominale”, se arată în actul de inculpare.

Preţul tăcerii: 5.000 de euro

Imediat după crimă, soţia avocatului a şters urmele de sânge din faţa apartamentului, după care a coborât de mai multe ori la o vecină, despre care ştia că era acasă, şi a rugat-o să nu spună nimănui despre incidentul pe care l-a văzut şi auzit, promiţându-i în schimbul tăcerii 5.000 de euro.

Cei doi soți și-au împărțit restul sarcinilor. Krisztina s-a ocupat de curăţenie, iar Cosmin s-a debarasat de victimă. A dezbrăcat-o de pantaloni şi a descălţat-o, apoi i-a legat picioarele cu o sârmă. I-a aşezat mai multe pungi de plastic peste cap, pe care le-a prins cu un fular şi bandă adezivă. Avocatul a pus în „pachet” şi o punguţă transparentă cu „probe” pentru momentul în care cadavrul urma să fie găsit: un prezervativ şi hotărârea de divorţ dintre soacra sa şi tatăl Krisztinei, care ar fi trebuit să îndrepte anchetatorii spre ipoteza că femeia ar fi fost ucisă de fostul soţ, Iosif Pazurik.

Moraru a băgat cadavrul împachetat în folii în maşina sa, cu care a ieşit pe poarta clădirii la ora 19.51, pornind spre satul Nădar (comuna Spinuș), unde l-a abandonat într-un şanţ. Localitatea nu a fost întâmplător aleasă. În apropiere se află Cenaloş, unde socrul său deţine o casă părintească, dar şi Fegernic, unde stătea mama victimei.

Fuga

A doua zi, Cosmin şi Krisztina s-au pregătit să plece din ţară. Au vizitat mai multe persoane, cerându-le bani sub pretextul că trebuie să dispară pentru că ar fi căutaţi de DNA, au lăsat covoarele din casă la spălat, au angajat un constructor şi i-au lăsat cheia, ca să schimbe gresia şi faianţa din casă, pentru a şterge toate urmele crimei, iar în final au pornit spre Borş.

Au traversat Ungaria şi Slovenia, iar pe 5 decembrie s-au oprit în Italia, unde au cerut găzduire unei familii de bihoreni din Verona, până şi-ar fi vândut maşina ca să plece spre America. Ghinionul a fost că, între timp, dispariţia lor şi a Paraschivei Vilhan a ajuns ştire în toată presa, iar familia a sunat imediat în România, ca să-i denunţe. Speriaţi, cei doi soți au plecat mai departe, fiind reţinuţi în Elveţia, pe 7 decembrie, la un control de rutină al poliţiştilor rutieri, care i-au identificat în lista persoanelor date dispărute şi urmărite.

Câteva săptămâni mai târziu, pe 26 decembrie 2012, anchetatorii au găsit şi cadavrul victimei, mutilat şi ciopârţit de câini, dar păstrând urmele loviturilor care îi provocaseră moartea. În final, cei doi soţi au foşti aduşi la Oradea, pe 16, respectiv 17 mai 2013, când judecătorii au dispus arestarea lor.

Versiuni după versiuni

În prima fază, soţia avocatului a uzat de dreptul la tăcere, iar bărbatul a încercat să-şi plieze declaraţiile pe scenariul pregătit după crimă, şi anume că ucigaşul ar fi fostul soţ al soacrei.

Povestea nu stătea, însă, în picioare. Ca atare, Cosmin a revenit cu o nouă variantă, recunoscându-și fapta, dar refuzând să dea amănunte. Krisztina a dat-o şi ea la întors, admiţând că a fost de faţă la omor, dar susţinând că a fost şi ea agresată când ar fi încercat să intervină pentru a-şi ajuta mama. A minţit, a replicat procurorul, căci niciun martor cu care s-a întâlnit în ziua crimei şi în ziua următoare, înainte de a fugi, „nu a reţinut şi nu a descris leziuni ale inculpatei”.

Moraru a încercat chiar să facă pe nebunul, dându-se generalul lui Hitler ori recitând versuri în drum spre sala de judecată, dar specialiştii care l-au consultat au stabilit că atât el, cât şi soţia sa „au avut discernământul păstrat la momentul comiterii infracţiunii”. Avocatul, spuneau medicii, suferă doar de sindromul narcisist, fiind total lipsit de empatie, dar cu un simţ nerealist de superioritate, iar în raport cu soţia se plasa pe o poziţie dominantă, în timp ce aceasta avea tendinţa de a se lăsa influenţată. Conform specialiştilor, cei doi aveau „o reprezentare a consecinţelor faptei lor” şi încercau să deruteze anchetatorii pentru a scăpa de pedeapsă.

La judecată 

În final, procurorul Sebastian Vălean (foto) a decis să-i trimită în judecată pe ambii soţi. Moraru a fost acuzat de omor, iar Krisztina pentru complicitate la omor calificat, anchetatorul reţinându-i „o consimţire tacită” a faptei comise de soţ și o conduită „de încurajare”, fără de care bărbatul s-ar fi oprit din bătaia administrată victimei şi n-ar fi ajuns la crimă. În plus, tânăra l-a ajutat şi să ascundă cadavrul, „ceea ce dovedeşte o insensibilitate totală faţă de o persoană căreia îi datora afecţiune”.

În timpul procesului, Cosmin Moraru a optat pentru procedura simplificată, recunoscându-şi fapta, ceea ce atrage reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă, în timp ce femeia sa a negat orice participare la crimă. De altfel, faţă de ea, dosarul a fost disjuns, iar procesele s-au judecat separat.

Avocatul a fost condamnat în final la 13 ani de detenţie, pedeapsă orientată spre maximumul posibil în procedura simplificată, de 13 ani şi 4 luni. Judecătorii Curţii de Apel Oradea şi cei de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care au analizat dovezile, au motivat soluţiile cu faptul că această crimă a fost comisă „cu o brutalitate ieşită din comun”, loviturile au fost direcționate spre zone ale corpului care indică „puternic intenția de a ucide victima”. Magistrații au explicat, de altfel, că o pedeapsă mai mică ar fi afectat „grav echilibrul care trebuie să existe între gravitatea faptei și cuantumul sancțiunii aplicate”.

Clemenţă...

Cosmin Moraru a fost închis inițial la Penitenciarul Oradea, după care a fost mutat la Satu Mare şi în final la Bistriţa, unde a şi depus, în primăvara anului trecut, prima cerere de a fi eliberat condiţionat.

La vremea respectivă, din cele 4.748 zile de pedeapsă, echivalentul celor 13 ani de detenţie, executase efectiv 2.708, deci puţin mai mult de jumătate, dar avea alte 491 zile câştigate prin muncă, iar 462 zile i-au fost acordate în baza recursului compensatoriu conform căruia, pentru fiecare 30 de zile executate în condiții necorespunzătoare, se consideră executate suplimentar 6 zile din pedeapsa aplicată.

Drept dovadă a reabilitării, fostul avocat a depus un memoriu în care arăta că a beneficiat de  46 recompense, o evaluare pozitivă a comisiei de liberare din Penitenciar, a psihologului care spunea că „a avut o atitudine adecvată”, plus o adeverinţă din partea unui preot paroh „care este oricând dispus să-l primească în slujba acestuia”.

Odă pentru criminal

Ajuns în faţa instanţei, Moraru a cerut „să-i fie acordată clemență”, explicând că ceea ce a făcut „au fost două minute care au scăpat de sub control”, „o deraiere regretabilă” pe care o regretă enorm.

Iar instanţa s-a arătat de-a dreptul impresionată. „Ce ar mai putea acesta să facă să poată dovedi că regretă fapta comisă și că a înțeles rolul pedepsirii sale? Cât ar mai trebui să execute pentru a se considera că a executat suficient?”, scrie, retoric, în sentinţa Judecătoriei Bistriţa, pronunţată pe 20 mai 2020.

Judecătorul a admis că „fapta comisă de petent este de o gravitate excepțională”, dar a explicat că „în toată experiența acestei instanțe nu au existat cazuri mai clare decât cazul acestui deținut”, clare în sensul căinței condamnatului. „Comportarea sa în timpul detenției și în fața instanței au fost impecabile (!) și justifică pe deplin liberarea sa condiționată”, a reținut instanța, dispunând eliberarea lui Moraru „pentru a-i da posibilitatea de a se integra cât mai repede în societate”.

La loc comanda

Contestată de procurori, hotărârea de eliberare a fost reanalizată la Tribunalul Bistriţa Năsăud. Anchetatorii reclamau că decizia a fost luată cu prea mare uşurinţă, că - în opinia lor - orădeanul „se raportează cu detașare la fapta pentru care a fost condamnat, nu conștientizează pe deplin gravitatea ei excepțională, că nu se poate vorbi la acest moment de un proces sincer de îndreptare” şi, în plus, evaluările psihologice au relevat „elemente de risc latent pe domeniul gestionării impulsurilor agresive”. Consecința? Pe 13 august, anul trecut, Tribunalul a decis să-l mai ţină după gratii câteva luni, respingând cererea de eliberare.

După încă două luni, Cosmin Moraru a făcut o nouă solicitare. De astă dată, culmea, Judecătoria Bistriţa, instanţa care i-a admis-o în prima fază, i-a respins-o. „O astfel de măsură nu ar fi de natură a avea un efect descurajant, ba din contră, ar dovedi o lipsă de reacție din partea statului față de cei care încalcă normele legale”, a motivat judecătorul hotărârea din 7 decembrie 2020. 

Liber

Fostul avocat a contestat hotărârea, iar dezbaterile s-au reluat în luna februarie a acestui an la Tribunalul Bistriţa Năsăud. Moraru a pretins că din punctul său de vedere „este perfect reintegrat în societate şi în acest moment e reeducat”, inclusiv psihologic, că instanţa trebuie să analizeze persoana sa după încarcerare, nu după fapta comisă, să facă o diferenţă între condamnaţii de genul lui, cu o conduită ireproșabilă, și ceilalţi deţinuţi, care se remarcă prin încăierări.

Ce a decis Tribunalul? Că Moraru a executat doar puţin peste jumătate din pedeapsă, „perioadă care într-adevăr e insuficientă”, că a fost condamnat pentru o infracțiune foarte gravă, dar că nu are antecedente penale și a fost cuminte după gratii, a lucrat, a participat la mai toate toate programele la care a fost selectat, obținând diplome și „evidențiindu-se în mod pozitiv”, şi şi-a finalizat „cu calificativ bine” programul psihologic, făcând eforturi „în direcția echilibrării psiho-comportamentale”. Ca atare, judecătorii i-au dat drumul, de această dată, definitiv.

Aşa a ajuns în libertate „omul legii” care, după o banală ceartă şi-a ucis în bătaie soacra, i-a tăiat gâtul, a împachetat-o şi a aruncat-o în câmp, „plantând” apoi probe care să-i poarte pe procurori pe o pistă falsă. O rătăcire de moment, zice el, doar că mai calculată...

CUM A SCĂPAT KRISZTINA
Achitată, cu opinie separată

Krisztina Pazurik a fost trimisă în judecată pentru complicitate la omor calificat, reţinută ca o complicitate morală, prin faptul că a fost de faţă la uciderea mamei sale, fapt care ar fi „înlesnit  şi ajutat la întărirea hotărârii inculpatului de a suprima viaţa victimei”, iar apoi l-a ajutat să şteargă urmele şi a fugit cu el din ţară.

Procesul femeii s-a derulat separat de cel al soţului, la Curtea de Apel Oradea, unde judecătoarea Denisa Vidican, cea care a şi pronunţat primul verdict, a făcut chiar şi o reconstituire la locul crimei, la care au participat atât Krisztina, cât şi Cosmin Moraru.

Atât la instanţa din Oradea, pe 23 decembrie 2013, cât şi la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pe 23 mai 2015, Krisztina Pazurik a fost achitată. Ambele instanţe au considerat că femeia nu a fost complice, întrucât prezenţa ei la locul faptei nu poate fi considerată complicitate, pentru că „nu a ajutat sau înlesnit în vreun fel la întărirea şi menţinerea hotărârii soţului său de a suprima viaţa victimei”, după cum arată decizia Curţii Supreme.

Referitor la acţiunile ulterioare ale femeii, adică la faptul că a şters urmele crimei şi a fugit, ambele instanţe au fost de acord că sunt „elemente ale infracţiunilor de nedenunţare a unor infracţiuni şi favorizarea făptuitorului, fapte care însă nu se pedepsesc, având în vedere că inculpata este soţia autorului infracţiunii”.

Femeia, au mai explicat judecătorii, deşi avea discernământul păstrat în momentul comiterii faptei, avea o „tulburare de personalitate dependentă”, în sensul că lăsa în totalitate luarea deciziilor la latitudinea soţului. Pe româneşte, îl asculta orbeşte, fără să gândească.

Decizia Înaltei Curţi, pronunţată pe 23 mai 2015, s-a luat doar cu majoritate de voturi, căci una dintre cele trei judecătoare a avut o opinie separată, considerând-o pe profesoară vinovată de acuzaţia care îi era adusă. În motivarea soluţiei, judecătoarea arată că atitudinea calmă a femeii din ziua crimei, descrisă de martorii audiaţi, precum și modul în care a ascuns urmele „fac dovada unui sprijin moral permanent pe care inculpata îl dădea soţului său în acţiunile acestuia, creându-i acestuia un confort psihic în realizarea acţiunilor sale”. Prin urmare, a cerut să fie condamnată la 5 ani de detenţie, dar degeaba: opinia sa a fost minoritară față de a colegilor care au decis că orădeanca este inocentă.