Ceea ce face acum Ilie Bolojan la Guvern nu este nicidecum o reformă, ci un experiment. Omul încearcă să vadă dacă metodele aplicate cu succes la Oradea sunt valabile și peste Carpați. La cum a început noua guvernare, însă, se pare că misiunea nu este dificilă, ci imposibilă.
A încercat să dea afară de prin primării niște prăpădiți care de ani buni nu fac nimic. Reacția a fost extrem de dură. Blocăm primăriile, punem lacăt pe instituții! Păi, imaginați-vă ce se va întâmpla când Ilie va veni cu adevărata reformă, care înseamnă nu că vor dispărea câteva mii de posturi, ci sute de primării? Și fiecare partid va încerca să conserve comunele nu după criterii obiective, ci după influența pe care o au prin primari. Vă imaginați că UDMR-ul va accepta o altfel de împărțeală decât cea care-i convine etnic?
Bolojan nu poate trece nici de Curtea Constituțională, care răspunde atât intereselor de castă, cât și celor politice. Până nu vor avea loc alegeri la PSD, CCR nu va da drumul la reforma din administrația locală, ca să nu se supere primarii chemați să-l voteze pe Grindeanu. Iar problema pensiilor speciale ale magistraților va fi un mijloc de a-l ține pe premier în șah, așa încât atunci când răbdarea aliaților se va sfârși, Bolojan să fie aruncat peste bord fără regrete.
În tot acest balamuc, șeful Guvernului mai e silit și să suporte mizeriile aruncate pe piață de epavele de serviciu ale PSD, alese dintre cele mai imunde cadre. Dar dacă experimentul Bolojan pică, vom rămâne mereu tributari șlehtei politice dâmbovițene, care după sute de ani de educație fanariotă va prefera să ne trateze exclusiv ca pe un ținut care plătește biruri către Înalta Poartă de la București.