Dat în urmărire naţională, după ce a fugit de condamnarea la 9 ani de închisoare cu executare pentru un tun de 1,8 milioane de euro din afaceri cu carne, Ovidiu Pop, fostul preot al Bisericii cu Lună, apare într-o filmare postată pe Youtube plângându-se că a încasat o pedeapsă mult prea mare pentru fapte pe care pretinde că nici nu le-ar fi comis.

Dispărut, dar online

Filmuleţul a fost postat pe Youtube pe 16 februarie, adică la 5 zile după ce Ovidiu Pop a fost condamnat definitiv la Curtea de Apel Oradea sub acuza că, împreună cu asociatul său la firma Varadia Bussines, Kallos Lorand, a pus pe picioare un carusel evazionist: achiziţionau carne de la măcelării din Ungaria în numele unor firme fantomă, iar apoi le revindeau către firma proprie.

Carnea era transportată direct la firma preotului, cu o companie de transport care îi aparţinea tot lui, tranzacţiile fiind înregistrate în acte întâi către firmele fantomă, pentru ca Varadia Bussines să scape astfel de plata TVA aferentă tranzacţiilor intracomunitare. Paguba reţinută se ridică la 1,8 milioane de euro.

După pronunţarea verdictului final în caz, pe 11 februarie în acest an, Kallos Lorand s-a predat şi a fost încarcerat, însă Pop nu a fost găsit la domiciliul său, fiind dat în urmărire naţională şi în consemn la frontieră. El este căutat şi în prezent.

"Nu este povestea mea"

Filmuleţul de 12 minute, intitulat "Cât mai valorează viaţa unui om?", este înregistrat într-o încăpere, lângă un perete alb. Preotul începe spunând că "în urmă cu trei zile am aflat că sunt doar un CNP" şi continuă arătându-şi nemulţumirea faţă de modul în care s-a desfăşurat ancheta în cazul său şi verdictul dat de judecători.

Astfel, Pop se plânge că a fost arestat preventiv în timpul anchetei vreme de 79 de zile, în timp ce violatori şi criminali au fost plasaţi în arest la domiciliu sau sub control judiciar, şi susţine că ar fi nevinovat, iar "povestea pe care jurnaliştii au prezentat-o nu este povestea mea".

Preotul critică judecătorul

Omiţând să spună că în timpul anchetei penale a uzat de dreptul la tăcere, iar în faţa instanţei a fost audiat şi a negat acuzele, fostul preot pretinde în filmare că a fost învinuit de ceva ce nu a făcut, că a cerut "o şansă" să se apere şi nu i s-a dat. "Nu m-a întrebat nimeni de partea mea de poveste", zice Pop, criticând de asemenea faptul că procesul său la Tribunalul Bihor a trecut prin mâna a patru complete de judecată până să fie soluţionat de un magistrat (Alexandru Bogdandi, n.r.) care, în opinia lui, nu a fost obiectiv.

"Una dintre marile întrebări fără răspuns pe care le am în această poveste, legată de judecătorul care promulgă sentinţa mea, este: cum se poate ca domnul judecător, cu un an înainte să nu fi fost găsit apt pentru ocuparea unui post de conducere? El a fost găsit inapt din punct de vedere psihologic? Dar, după ce în 2018 ies câteva sentinţe călduţe pe tavă, devine apt şi primeşte acest post, de preşedinte al Judecătoriei Salonta", spune Pop în video, fără să precizeze, însă, că verdictul a fost menţinut de încă alţi doi magistraţi de la Curtea de Apel Oradea, ca temeinic şi legal.

9 ani... cam mult

Fostul preot e nemulţumit de pedeapsa mult prea mare pe care a căpătat-o şi care, în opinia sa, a fost dată fără ca procurorul (Mihaela Bulzan, în prezent procuror DIICOT) şi judecătorul Tribunalului Bihor să ţină cont de dovezile în favoarea sa. Dimpotrivă, zice el, anchetatorul l-ar fi trimis în judecată cu un rechizitoriu "copy-paste" după un altul, în care "povestea era aceeaşi, s-au schimbat datele, sumele şi numele", iar judecătorul a preluat apoi în sentinţă rechizitoriul.

"S-a luat text din rechizitoriu, s-a pus într-un alt format şi s-a pus în sentinţă", pretinde Pop, lamentându-se că "în dosare mari de evaziune şi corupţie, cu răsunet, dar cu nume mult mai cunoscute în România, se primesc sentinţe mult mai blânde, de 2 - 3 ani de privare de libertate", iar el a încasat 9 ani de detenţie.

"Nouă ani e cam mult, atâta vreme cât un criminal a primit 6 ani", a decretat Ovidiu Pop, făcând apel la "puţin ajutor" pentru a-şi găsi dreptatea "în alte părţi" decât instanţele româneşti. "Dacă trebuie să merg pe jos, aşa cum au făcut-o străbunii mei, căutând dreptatea în alte părţi, voi merge şi eu pe jos, la Haga, la Strasbourg, la Paris, unde va fi nevoie. Dar trebuie să mă ascultaţi şi pe mine! Istoria pe care aţi prezentat-o nu este istoria mea. Povestea pe care aţi prezentat-o nu este povestea mea!", a încheiat fostul preot.