Judecătorul de drepturi și libertăți de la Tribunalul București care a respins cererea DIICOT de arestare preventivă a lui Viorel Pașca și a celorlalți inculpați din dosarul azilelor neautorizate de la Dumbrava nu a preluat ca atare tabloul prezentat de procurori, ci l-a raportat la întregul context al cauzei, inclusiv la rolul instituțiilor publice. Potrivit motivării citate de Aktual24.ro, magistratul a reținut că statul știa de vulnerabilitatea beneficiarilor, i-a direcționat către locațiile administrate de inculpați și a apelat la aceștia pentru situații pe care nu le putea gestiona prin propriile mecanisme.
Viorel Pașca și ceilalți inculpați din dosar sunt cercetați sub control judiciar, după ce instanța a respins solicitarea procurorilor privind arestarea preventivă. Decizia poate fi contestată.
Statul i-a trimis la Dumbrava
Unul dintre punctele esențiale ale motivării este că, în opinia instanței, o parte importantă dintre persoanele ajunse în locațiile administrate de inculpați nu au fost racolate direct de aceștia, ci au fost direcționate acolo chiar de instituții ale statului.
„Astfel, din materialul probator administrat până în prezent rezultă că o parte semnificativă dintre persoanele ajunse în locaţiile administrate de inculpaţi nu au fost identificate ori recrutate în mod direct de către aceştia, ci au fost direcţionate către acele locaţii chiar de instituţii publice (unităţi medicale, servicii de ambulanţă, autorităţi ale administraţiei publice locale ori servicii publice de asistenţă socială), instituţii care, confruntate cu persoane aflate în situaţii extreme de vulnerabilitate socială şi medicală, nu au identificat alte soluţii efective pentru protecţia acestora”, se arată în motivare, potrivit Aktual24.ro.
Judecătorul notează, așadar, că beneficiarii au ajuns la Dumbrava și prin intermediul unor unități medicale, servicii de ambulanță, autorități locale ori servicii publice de asistență socială, care cunoșteau situația lor de vulnerabilitate.
„În acest sens, judecătorul observă că instituţiile publice au fost cele care au facilitat ajungerea beneficiarilor în locaţiile administrate de inculpaţi, vulnerabilitatea persoanelor pretins exploatate fiind cunoscută de autorităţile publice, fără ca acestea să identifice ori să ofere, în concret, alternative viabile de protecţie”, se mai arată în document.
Nu înseamnă că activitatea era legală
Instanța subliniază, însă, că această constatare nu echivalează cu o legitimare a activității desfășurate de inculpați și nu exclude acuzațiile formulate de procurori. Cu alte cuvinte, judecătorul nu spune că Pașca și ceilalți inculpați ar fi acționat legal, ci că măsura arestării preventive trebuie analizată prin raportare la un context mai larg decât cel prezentat de acuzare.
„Această constatare nu conduce la concluzia că activitatea desfăşurată de inculpaţi ar fi fost, prin ea însăşi, licită ori justificată şi nici nu exclude posibilitatea ca, profitând de această realitate socială, inculpaţii să fi urmărit obţinerea unor foloase patrimoniale prin modalitatea descrisă de acuzare”, se arată în motivare.
Judecătorul a mai reținut că dosarul nu poate fi privit doar prin prisma gravității acuzațiilor formulate de DIICOT, ci și prin raportare la împrejurarea că instituțiile statului s-au folosit, practic, de soluția oferită de inculpați pentru cazuri sociale și medicale pe care nu le puteau gestiona.
„Ea demonstrează însă că prezenta cauză nu poate fi analizată exclusiv prin prisma gravităţii abstracte a infracţiunilor cercetate, fără evaluarea împrejurării esenţiale că activitatea desfăşurată de inculpaţi s-a dezvoltat şi s-a menţinut în timp într-un context în care chiar instituţiile statului apelau la inculpaţi pentru rezolvarea unor situaţii pe care nu reuşeau să le gestioneze prin propriile mecanisme instituţionale”, se arată în motivarea instanţei.
Nu „exclusiv în condiții degradante”
O altă parte importantă a motivării vizează condițiile în care erau ținuți beneficiarii. Instanța arată că locațiile administrate de inculpați nu funcționau legal ca servicii sociale și nu respectau standardele impuse de legislație, dar, în același timp, probele nu ar susține imaginea unor persoane abandonate în condiții incompatibile cu existența umană.
„În același timp, judecătorul apreciază că evaluarea pericolului concret pentru ordinea publică trebuie realizată prin raportare la întregul material probator administrat în cauză, inclusiv la acele împrejurări care infirmă imaginea unei activități desfășurate exclusiv în condiții degradante.
Astfel, deși locațiile administrate de inculpați nu funcționau cu respectarea cadrului legal aplicabil furnizării serviciilor sociale și nu îndeplineau standardele impuse de legislația specifică, persoanele cazate beneficiau de spații amenajate pentru locuire dotate cu paturi speciale, noptiere, grupuri sanitare și televizoare, aspecte care relevă existența unor spații de cazare, de curățenie și igienă corespunzătoare. De asemenea, persoanelor cazate le erau asigurate, în mod constant, hrană, îmbrăcăminte, medicație și acces la servicii medicale”, se arată în documentul citat.
Judecătorul precizează că aceste elemente nu elimină suspiciunea rezonabilă și nici concluziile din celelalte probe privind problemele grave constatate în locațiile respective.
„Aceste împrejurări nu sunt de natură să înlăture suspiciunea rezonabilă și nici concluziile rezultate din celelalte probe privind existența unor deficiențe serioase referitoare la administrarea tratamentului medicamentos, lipsa personalului calificat, insuficiența supravegherii ori nerespectarea standardelor prevăzute de legislația în materia serviciilor sociale, însă relevă că prezenta cauză nu corespunde ipotezei unor persoane abandonate în condiții incompatibile cu existența umană, împrejurare ce diminuează intensitatea pericolului concret pe care l-ar genera lăsarea inculpaților în libertate”, arată instanța.
Decesele și înmormântările
În motivare este analizată și situația persoanelor decedate. Judecătorul arată că, potrivit declarațiilor martorilor și beneficiarilor, persoanele decedate erau înmormântate, fiind făcute demersurile administrative necesare. Nici această constatare nu înlătură suspiciunile DIICOT, inclusiv pe cele privind interesul inculpaților pentru ajutoarele de înmormântare, dar a contat în evaluarea pericolului concret pentru ordinea publică.
„Tot astfel, din declarațiile martorilor și ale beneficiarilor rezultă că persoanele decedate erau înmormântate, fiind efectuate demersurile administrative necesare constatării decesului și organizării înmormântării în cadrul cimitirului greco-catolic, împrejurare care, deși nu este aptă să înlăture suspiciunea rezonabilă privind interesul inculpaților pentru ajutoarele de înmormântare, relevă faptul că beneficiarii nu erau abandonați după deces.”
„Alternativa concretă era revenirea în stradă”
Instanța a mai reținut că mulți dintre beneficiarii aflați în locațiile administrate de inculpați erau persoane fără adăpost, lipsite de sprijin familial sau abandonate de aparținători. În acest context, judecătorul a arătat că, pentru o parte semnificativă dintre ei, alternativa reală nu era un serviciu social autorizat, ci lipsa oricărei protecții instituționale.
„Mai reține judecătorul că majoritatea persoanelor aflate în locațiile administrate de inculpați reprezentau persoane fără adăpost, lipsite de sprijin familial ori abandonate de aparținători. În aceste condiții, fără a minimaliza gravitatea acuzațiilor formulate și fără a aprecia că lipsa autorizării ori nerespectarea standardelor legale de funcționare ar putea fi justificată prin împrejurările cauzei, judecătorul nu poate ignora că alternativa concretă existentă pentru o parte semnificativă dintre beneficiari nu era accesul la un serviciu social autorizat, ci lipsa oricărei forme de protecție instituțională, respectiv revenirea în stradă.”
Potrivit motivării, acest context nu justifică eventuale încălcări ale legii penale, dar a fost considerat relevant pentru aprecierea necesității arestării preventive.
„Această împrejurare nu este aptă să înlăture suspiciunea rezonabilă privind săvârșirea infracțiunilor cercetate și nici să justifice eventualele încălcări ale legii penale, însă reprezintă un element factual care trebuie avut în vedere în evaluarea necesității privării de libertate și a intensității pericolului concret pentru ordinea publică”, se mai arată în motivarea Tribunalului București.
În plus, într-o sinteză anonimizată publicată luni pe Facebook, avocatul Răzvan Doseanu a arătat că instanța a reținut și lipsa individualizării acuzației, în condițiile în care actele de urmărire penală „nu individualizează persoanele vătămate corespunzătoare fiecăruia dintre cele 210 acte materiale”, dar și lipsa unor riscuri care să justifice arestarea: inculpații au domiciliu cunoscut, s-au prezentat la citare, activitatea incriminată a încetat, probele principale au fost deja ridicate, iar nu au fost identificate elemente concrete de influențare a martorilor ori de alterare a probelor.
Postarea integrală, mai jos:
Dosarul DIICOT
Viorel Pașca și mai mulți membri ai familiei sale sunt cercetați de DIICOT într-un dosar în care procurorii susțin că persoane vulnerabile ar fi fost exploatate sub aparența unei activități umanitare, în centre neautorizate din județul Bihor.
Procurorii au cerut arestarea preventivă a inculpaților, însă Tribunalul București a dispus cercetarea lor sub control judiciar. Motivarea instanței nu tranșează acuzațiile din dosar, care rămân să fie investigate, dar arată că judecătorul nu a acceptat fără rezerve tabloul conturat de DIICOT și a introdus în analiză responsabilitatea instituțiilor publice care, deși cunoșteau vulnerabilitatea beneficiarilor, au tolerat și au folosit ani la rând soluția Dumbrava.