La cât de multe șantiere sunt prin oraș, practic orice orădean se poate declara un mic diriginte de șantier. Problema mare nu este, însă, că avem o grămadă de șantiere, ele până la urmă înseamnă dezvoltare, ci de ce durează așa de mult.
Avem situații obiective când, din cauza legilor proaste, orice încurcă-lume vine la licitație, fără să aibă capacitatea tehnică ori cea managerială. Dacă circulați în Episcopia, de pildă, să vă gândiți cu drag la mamele constructorilor care în secolul 21 au reușit să pună capacele de canal mai jos decât nivelul șoselei.
Dar există greșeli mari și din partea Primăriei. Acum, când grosul proiectelor pe fonduri europene sunt la scadență, edilii vor să coordoneze lucrările tot cu același număr de oameni. Nu vor să mai angajeze în plus pentru că, odată lucrările terminate, nu mai scapi de funcționari publici nici dacă violează întreg codul deontologic.
Soluția de bun-simț ar fi să angajeze firme specializate în proiectare, în urmărirea lucrărilor și decontarea acestora, măcar până trece valul acesta investițional. Nu de alta, dar la cât de greu se mișcă subordonații primarului Birta, până scot o ofertă, analizează licitația și dau câștigătorul, prețurile o iau razna.
Cazul parcării de pe strada Independenței e elocvent pentru limitele administrației locale. S-a proiectat și licitat parcarea, când putea să se facă concomitent cu amenajarea spațiului de deasupra. Așa s-a mai pierdut un an, iar constructorul se va apuca probabil prin toamnă de proiectare. Numai bine când va fi gata cu proiectul vine iarna și mai stăm un an cu centrul orașului spart. Dacă aveau minte să o facă „la pachet”, azi ne puteam plimba prin zonă, la umbra statuii lui Eminescu.