Universitatea din Oradea a făcut în ultimii ani progrese atât de mari încât am cam renunţat s-o mai numesc, ca pe vremuri, Sorbonica. Asta chiar dacă încă are, ca tot învăţământul nostru, o groază de bube, de la formalism până la impostură.
Încă mai ocupă catedre tot felul de personaje reciclate de prin politică, din rândul profesorimii de liceu ori de prin instituţii influente, înşurubate pe posturi din anii '90, când ctitorul Teodor Maghiar, în ambiţia de a avea la Oradea o instituţie de învăţământ superior, a forţat cantitatea fără să-i pese prea mult de calitate, folosind din plin sistemul PCR - Pile, Cunoştinţe, Relaţii.
Din respect pentru adevăr, trebuie totuşi spus că, dincolo de apucăturile penale, îi rămâne meritul de a fi făcut posibilă însăşi existenţa instituţiei, aşa cum următorul rector relevant, Cornel Antal, are meritul de a fi asigurat tranziţia la o Universitate funcţională care, astăzi, sub conducerea lui Constantin Bungău, se modernizează nu doar pe dinafară, ci aspiră la sincronizare cu epoca, fără complexe provinciale şi teamă de competiţie.
Pentru că mandatul rectorului Bungău va expira în primăvară, universitarii orădeni au fost chemaţi săptămâna trecută să decidă prin referendum dacă vor ca succesorul să preia funcţia în urma unui concurs public sau a unor alegeri directe. Poate face o proastă impresie că din ceva peste 900 de electori, cadre didactice şi studenţi, au participat la referendum două treimi, fiindcă de la elită societatea s-ar aştepta la implicare. Nu-mi dau seama dacă absenteismul celeilalte treimi reflectă indiferenţa generală a lumii româneşti şi dacă restul de vreo 300 care n-au votat la referendum reprezintă tocmai categoria "sorboneilor".
Rezultatul - rectorul va fi ales - era previzibil. Concursurile nu se bucură, în România, de prezumţia de corectitudine, şi în niciun alt centru universitar din ţară referendumurile de acest fel nu au impus varianta asta. Este, deci, de înţeles, şi până la urmă semn de democraţie. Prin urmare, scrutinul pentru alegerea rectorului va fi primul, pe plan local, dintr-o serie de alegeri pe care va trebui să le facă toată societatea, de la cele pentru Parlamentul European şi pentru primari până la cele pentru viitorii deputaţi şi senatori şi pentru preşedintele ţării.
Deocamdată, nu şi-a anunţat candidatura niciun universitar. Se aude doar că Bungău ar putea continua, dar şi că prodecanul de la Medicină, Florian Bodog, băgat până în gât în politică, ar vrea să-i ia locul. Ambii, ghinion, sunt clienţi ai DNA, cel dintâi pentru că ar fi primit nişte butoni, o cravată şi o icoană, celălalt pentru că şi-a angajat nişte favorite în cabinetul ministerial de la Sănătate.
Poate, totuşi, până în primăvară se va ivi şi un alt candidat, mai puţin cocoşat de propria biografie. În fond, va fi anotimpul ghioceilor ce biruie omătul spre lumină, al împrospătării.